Tratamentul cariei simple consta in indepartarea tesutului cariat (smalt, dentina) prin slefuire cu freza, apoi umplerea cu un material. Aceasta va constitui obturatia (plomba).

Materialele de obturatie au evoluat foarte mult de-a lungul timpului. Primele obturatii se realizau din amalgam ( un

aliaj cu mercur). Acesta se introducea in cavitate prin apasare si trebuie extrem de bine adaptat.

Odata cu avansarea tehnologiei materialelor au aparut compozitele. Intr-o prima faza acestea erau autopolimerizabile, adica prin mixarea a doua componente ele se intareau intr-un timp anume.

Ulterior au aparut compozitele fotopolimerizabile. Acest compozit se intareste sub actiunea unei lumini violete speciale, produsa la lampi specifice stomatologiei. Compozitele contemporane sunt fizionomice adica de culoarea dintilor. Ele vin in diferite nuante, pe care medicul le va alege in functie de culoarea dintilor fiecarui pacient

In cazul in care caria este profunda apropiindu-se de camera pulpara vor aparea urmatoarele probleme: poate aparea sensibilitatea si nervul va trebui bine izolat. Cariile profunde se trateaza strict sub anestezie locala realizata de medicul stomatolog. Izolarea nervului de variatiile termice (rece, fierbinte) si chimice se face prin plasare unui material izolator (baza) intre cel mai profund strat expus si obturatia de compozit. Materialul frecvent folosit este un glassionomer (ciment ionomer de sticla) cu sau fara coafaj. Coafajul are ca scop tot izolarea nervului si consta in aplicarea unei paste pe baza de calciu