Din punct de vedere al laturii obiective,infractiunea prev. de art.272 din Legea 31/1990,pe care o analizam,se comite de obicei prin actiune, presupunand folosirea unor bunuri sau a creditului unei societati, folosire care este contrara interesului social.

Astfel, ca modalitati ale elementului material putem intalni urmatoarele actiuni concrete sau inactiuni:

- folosirea abuziva a bunurilor societatii, prin aceasta intelegand ca autorul efectueaza atat acte de dispozitie, cat si acte de administrare (utilizarea bunurilor societatii in scop personal, preluari din casieria societatii in scopul unor cheltuieli personale, preluarea de catre societate a cheltuielilor personale ale administratorilor);

- folosirea creditului (credibilitatii, bunului renume) societatii contrar interesului societatii, fapta prin care subiectul activ compromite integritatea activului social, expunand societatea la un risc fara speranta unei garantii rezonabile;- fapta directorului de a nu recupera in mod intentionat o creanta de la o societate la care are un interes (inactiune);

Actul contrar interesului social este cel care contravine obiectivelor legale si statutare, iar caracterul contrar trebuie evaluat in raport cu momentul comiterii infractiunii, administratorii si directorii raspunzand pentru deciziile luate si beneficiind de exonerare doar daca probeaza ca au actionat rezonabil, pe baza unor informatii adecvate si in interesul societatii, atunci cand au luat o decizie de afaceri care, totusi, a produs prejudicii societatii.