DIAGNOSTICAREA GLAUCOMULUI

ECHIPAMENTE UTILIZATE

Avand in vedere simptomele, diagnosticarea glaucomului este uneori dificila dar are cateva elemente obiective:

- Tensiunea oculara marita

• domeniul normal este intre 10 si 21-22 mm coloana de mercur; valorile de 22-23 sunt la limita, impunand controale oftalmologice periodice si corelarea cu alte examene oculare; valorile de 23-24 si peste, pledeaza serios pentru acest diagnostic

• de mentionat ca exista si glaucomul cu “tensiune joasa” sau “fara tensiune”; in acest caz celelalte analize sustin diagnosticul

• valorile tensiunii oculare trebuie corelate si cu valorile pahimetriei (grosimea corneei )

- Afectarea nervului optic la examenul fundului de ochi: acesta prezinta o largire specifica (excavatie)

- Afectarea specifica a campului visual.

- Alte elemente de diagnostic: simptomatologia, factorii de risc, ereditatea, gonioscopia (forma unghiului dintre cornee si iris sau prezenta de material anormal la nivelul lui ce poate impiedica scurgerea umorii apoase)

Nu orice crestere a tensiunii intraoculare inseamna glaucom. Exista cresteri ale presiunii intraoculare, fara alte modificari specifice glaucomului, care se incadreaza in Sindromul de hipertensiune intraoculara. Aceasta entitate trebuie urmarita cu mare atentie de catre medical oftalmolog.

Concluzie:

in majoritatea formelor de glaucom, nu exista, in mod tipic, nici simptome specifice nici durere asociata; numai prin controalele oftalmologice periodice se poate detecta si diagnostica glaucomul.