Ce este vertijul?
Vertijul reprezinta senzatia de invartire, rotire a mediului in jurul omului sau a omului insusi, fiind caracteristica patologiei de canale semicirculare din urechea interna, din labirintul vestibular.
Se diferentiaza de ameteala, instabilitate, dezechilibru prin cauzele ce-l produc: mai mult de cauza centrala, si de tendinta la laterodeviatie, senzatie de scufundare, plutire, mers pe vata- de cauza saculara, utriculara. Multi pacienti asociaza cuvantul vertij cu zgomotele in urechi numite si acufenele/ tinitus. Acestea sunt caracteristice cohleei, sau patologiei lichidului endolimfatic- hidropsul endolimfatic, boala Meniere.
Sindromul vestibular poate fi:
1. Sindrom vestibular central
Cauzat de diverse tumori, accidente cerebrale, rupere de anevrisme, ischemii tranzitorii. Simtomatologia acestuia este asociata cefaleei, varsaturilor in jet, dizartriei, parezelor,cascat, paresteziilor, apare si ameteala intensa (nu neaparat rotatorie). Frecvent, simtomatologia rotatorie apare in ischemiile teritoriului bazilar, cerebelos, trunchi cerebral, mimand o neuronita vestibulara , vasculara sau inflamatorie/ a frigore, zosteriana, etc. De aceasta patologie se ocupa neurologul, ajutat de imagistica, de contextul aparitiei bolii acute, de semnele clinice si de comorbiditati.
2. Sindrom vestibular mixt
Cel mai frecvent apare pentru varsta a treia- presbivestibulia, dar si migrena vestibulara- entitate deja acceptata international, este la limita dintre neurologie si ORL, necesita o colaborare stransa intre cele 2 specialitati, pentru binele pacientului.
3. Sindrom vestibular periferic pur
Atunci cand vertijul este strict pozitional, VPPB, de scurta durata- secunde, repetitiv, reproductibil, cand nu se asociaza cu nici o simtomatologie, fara greata, fara varsaturi. Diagnosticul se pune prin lipsa unui nistgamus spontan. Acesta putand fi obtinut prin provocarea unei crize in pozitia culcat, Dix Hallpicke. In urma crizei provocate vom obtine un nistagmus: • rotator- stang orar/ geotrop- pentru canalul posterior stang • rotator antiorar, drept pentru canalul posterior drept • pur orizontal geotrop pentru canalele orizontale si inferioare pentru canalele anterioare
Daca se repeta manevra de provocare a vertijului, criza devine mult mai slaba, pana la epuizare, ca si nistagmusul ce este epuizabil, acesta se va opri in cateva secunde. Acest nistagmus dezvaluie existenta unui nor de otoliti plecati din utricula in diverse canale sau pe cupula- bratul scurt al canalului, deosebind doua entitati- canalolitiaza si cupulolitiaza. Asemanatoare ca simtomatologie, doar ca nistagmusul este ageotrop, lung in cazul unei cupulolitiaze, cu un vertij mult mai pronuntat. Repozitia se poate face in mai multe moduri, depinzand de practica medicului curant, de greutatea pacientului, varsta acestuia, rigiditatea pacientului. De multe ori, se alterneaza manevrele- Semont, Eplay, Brandorf, barbeque, pana la obtinerea unei crize de repozitie, cu schimbarea sensului nistagmusului initial. Aceasta schimbare de sens ne semnalizeaza corectitudinea repozitiei, adica ajungerea otolitilor inapoi in Utricula.
Boala Meniere
Cu clasica triada- hipoacuzie neurosenzoriala pe frecventele grave, acufene si ameteala/ instabilitate/ dezechilibru/ nu neaparat vertij rotator- este o hiperpresiune endolimfatica ce poata irita initial epiteliul senzorial, acusticovestibular- cu nistagmus iritativ de partea urechii bolnave. In stadii avansate, se ajunge la distrugerea labirintului cu manifestari sub forma unui nistagmus de parte opusa urechii afectate. In aceste doua cazuri, doar probele functionale pot pune un diagnostic corect al stadializarii si localizarii leziunii vestibulare.
Aceste probe functionale(probele calorice si rotatorii) vor genera: • hiperexcitabile in stadiu iritativ • hipovalenta cu areflexie sau hiporeflexie pe urechea bolnava, in stadii avansate.
Nu exista tratamente medicamentoase decat in crize, pentru cateva zile. Reeducarea vestibulara, exercitiile, schimbarea modului de viata, miscarea, regim igienodietetic sanatos sunt o alternativa sigura, dovedita fata de tratamentului cronic cu medicamente vestibuloplegice.
