Necesitatea unei specialitati medicale distincte pentru vârstnici este motivata de numarul mare de particularitati pe care îl prezinta patologia vârstnicului – particularitati de manifestare clinica, de diagnostic si tratament. În plus, prin componenta sa profilactica, isi gaseste aplicabilitatea si la vârste cuprinse între 40 si 60 ani, interval în care se considera ca începe sa se instaleze fenomenul îmbatrânirii si debuteaza insidios afectiunile cronice. Geriatria este, alaturi de neurologie si psihiatrie, una dintre specialitatile ce se ocupa cu diagnosticarea si tratamentul bolilor de memorie (demente în nomenclatorul medical). Studiile demografice evidentiaza o crestere semnificativa a sperantei de viata si, ca urmare, o crestere a numarului vârstnicilor (este de dorit a se folosi termenul de “vârstnic” în locul celui de “batrân” din cauza conotatiei peiorative a celui din urma). Odata cu cresterea vârstei se mareste si incarcatura patologica - numarul afectiunilor unui individ, si în consecinta necesitatea asistentei medicale geriatrice.