Parbrizele autovehiculelor sunt deseori lovite în mers (și nu numai) de pietre sau obiecte lansate cu mare viteză. La contactul cu sticla, aceste obiecte creează avarii de diferite mărimi, sub formă de ciobituri sau crăpături. Aceste avarii, nereparate în timp util, duc întotdeauna la compromiterea totală a parbrizului și la înlocuirea acestuia. Cea mai mare parte din aceste avarii (circa 70-80%) sunt "ciobituri" mici, de la 3-5 mm până la 25-30 mm. Acestea pot fi reparate în condiții de siguranță și cu costuri minime, fără a demonta parbrizul de pe mașină, restaurând integritatea și vizibilitatea sticlei și oprind extinderea avariei și compromiterea parbrizului.

Această reparație se face prin injectarea în zona avariată a unei rășini speciale, efectiv o "sticlă lichidă". Această rășină, injectată la presiune mare cu un dispozitiv special, umple cavitatea creată de lovitura cu corpul străin și oprește definitiv extinderea avariei.

Este destul de greu de ințeles cum poate fi reparată o ciobitură sau o crăpătură în parbriz fără a înțelege cum este construit acesta. În industria automobilistică se folosesc două tipuri de geamuri: geamul laminat, folosit la parbrize și cel securizat, folosit la geamurile laterale și lunete. Geamul laminat este compus din două straturi de sticlă, intercalate cu un strat de poli-vinil-butiral, presate într-un "sandwich" de mare rezistență.

Când un obiect lovește parbrizul cu viteză, stratul exterior se sparge, dar datorită vinilului intercalat care absoarbe cea mai mare parte a impactului, avaria care altfel ar distruge intregul parbriz este limitată și localizată sub forma unei ciobituri mici. Ceea ce se observă în mod normal este o formă rotundă sau stea mica formată în stratul exterior de sticlă, cu diametrul între 5 si 25 mm. Spărtura este de fapt o cavitate plină cu aer, creată de unda de șoc a impactului în stratul exterior de sticlă.

Scopul principal al reparării parbrizelor este refacerea integritații stratului de sticlă și oprirea definitivă a extinderii avariei. De asemenea, reparația îmbunătățește dramatic și aspectul optic al parbrizului. Singura urmă rămasă este de regulă porțiunea lipsă din stratul exterior, distrusă de impactul inițial. Aceasta se reface cu o rășină de finisaj și se șlefuiește. După terminarea reparației, ciobitura inițiala dispare aproape în totalitate. Dacă ciobitura sau crăpătura este veche și a fost contaminată cu apă murdară de la ștergător sau de spălatul mașinii, se va observa o tentă mai închisă la culoare, dar nici pe departe acea "cicatrice" argintie dată de aspectul sticlei sparte.