TRATAMENTUL CATARACTELOR
Clinica de Oftalmologie Doctor Diaconu vă oferă în exclusivitate în Argeş operaţie de cataractă cu anestezie topică (fără injecţie, doar cu picături) in singurul bloc operator din Piteşti care respectă toate standardele internaţionale: (1) Linoleum chirurgical pe toata suprafaţa (podea şi pereţi); (2) Aport de 100% aer proaspăt cu filtre HEPA 14; (3) Sterilizare cu trei încăperi distincte (curată, semicurată şi “murdară”); (4) Calorifere PURMO HYGYENE (unicele admise în sălile curate); (5) Tobogan de evacuare a deşeurilor; (6) Trei căi separate de acces, cu respectarea tuturor circuitelor.
Aparatura este nouă şi ultramodernă. Există truse de microchirurgie separate. Sterilizare dinainte pentru fiecare pacient. Operaţia, total nedureroasă, este efectuată de doctorul Emanoil Diaconu, cel mai experimentat chirurg din judetul Argeş, cu peste 10.000 de intervenţii chirurgicale la activ. Pregătirea preoperatorie: doctor Maria Gavril.
Ochii dumneavoastră sunt foarte preţioşi! Oferiţi-le o şansă deosebită, la Clinica de oftalmologie Doctor Diaconu.
OPERA?II DE CATARACTĂ FĂRĂ INJEC?IE – CU ANESTEZIE TOPICĂ
Operatia de cataracta este cea mai freventa procedura chirurgicala atat pe plan mondial, cat si in Romania. Daca in lume se fac circa 8 milioane de interventii pe an, in Romania numarul acestora se ridica la aproximativ 50000. Numarul este mic fata de incidenta bolii datorita conditiilor financiare precare, de cativa ani agravate si de criza economica.
Dupa studiile OMS, pentru ca intr-o tara proportia cazurilor de orbire prin cataracta (cauza reversibila prin tratament) sa fie la un nivel rezonabil, trebuie ca numarul interventiilor chirurgicale sa se situeze la o proportie de 6 la mia de locuitori pe an. Aceasta ar insemna ca in Romania, in conditii normale (nu ideale!) sa se inregistreze circa 120000 de interventii chirurgicale pentru cataracta pe an, fata de 50000 in prezent.
Cauzele acestei diferente mari sunt multiple, in primul rand de ordin pecuniar, dar si de alta natura, iar teama de interventia in sine ocupa un loc important in decizia pacientului. Multi pacienti amana operatia efectiv datorita fricii, din teama pentru durerea ce e firesc prezumata la orice interventie chirurgicala, cu atat mai mult cand este vorba de un organ atat de special si sensibil cum este ochiul. Un loc aparte in acest context il ocupa injectia care precede interventia asa numita “injectie parabulbara”. Metoda clasica de anestezie in sfera oculara, injectia parabulbara este in fond putin dureroasa, ea fiind precedata de instilatii cu coliruri anestezice.
“Pacatul” principal al acestei proceduri nu este insa durerea, ci cortegiul de complicatii posibile din care amintim: hematomul orbitar, perforatia de glob (cu consecinte dezastruoase), lezarea muschilor extrinseci oculari cu strabisme paralitice tranzitorii sau permanente, lezarea nervului optic, ocluzii vasculare oculare, presiune mare asupra globului ocular, efecte vagale nedorite, etc. De aceea anestezia prin injectie este de evitat la pacientii cu urmatoarele patologii: diabet; cei aflati sub tratament cu anticoagulante (Heparina, Clexane, Sintrom, Trombostop, etc.) dar chiar si antitrombotice (Plavix, Aspirin Cardio, etc.), cu AVC, tromboze profunde, infarcte miocardice, stenturi, arteriopatie obliteranta, etc.; ciroza hepatica; hemofilie; glaucom cu unghi inchis sau deschis datorita riscului de accentuare a leziunilor nervului optic.
O alternativa moderna, sigura, eficienta, comoda si eleganta la injectia parabulbara o constituie anestezia topica, doar cu picaturi. Cu cateva secunde doar inainte de inceperea operatiei o picatura de TETRAVISC (tetracaina sodica sub forma de gel) este instilata pe corneea pacientului. Anestezia este comparabila ca intensitate cu cea prin injectie dar dureaza doar circa 15 minute ceea ce presupune indeplinirea unor conditii din partea chirurgului: eficienta maxima, siguranta de sine, experienta indelungata, rata foarte scazuta a complicatiilor intraoperatorii.
Putini chirurgi oftalmologi intrunesc aceste deziderate si de aceea acest tip de anestezie nu este practicat in multe centre de chirurgie oculara. Trebuie totusi mentionat ca metoda are si anumite limite, neputand fi practicata in cataractele foarte avansate si complicate precum si la bolnavii necooperanti.
Eu folosesc anestezia topica la toti pacientii pe care ii operez la Clinica de Oftalmologie Doctor Diaconu si la un un numar din ce in ce mai mare de pacienti pe care-i operez la Spitalul Militar. De mai multi ani folosesc (in exclusivitate in Arges) aceasta metoda cu foarte bune rezultate profesionale, cu un foarte mare grad de satisfactie a pacientilor si cu grad zero de risc. In incheiere mesajul meu pentru cei care trebuie sa se opereze de cataracta este “NU VA TEMETI, OPERATIA DE CATARACTA ESTE SIGURA SI NEDUREROASA!”.
INFORMA?II GENERALE
Cristalinul este o lentilă biconvexă cu diametrul de 10mm şi grosimea de 5mm care este situată în camera posterioară. Cataractele reprezintă tulburări ale transparenţei cristaliniene, care în cursul evoluţiei produc opacifierea cristalinului şi scăderea acuităţii vizuale.
Cataractele adultului pot fi: primitive sau secundare. Cataractele primitive ale adultului sunt cataracte aşa zise fiziologice ce apar datorită îmbătrânirii organismului. Deobicei opacităţile apar după vârsta de 60 de ani, fiind denumită şi cataracta senilă. Avînd în vedere că vârsta la care apare cataracta a mai scăzut, denumirea acesteia s-a schimbat în cataractă legată de vârstă.
Factorii favorizanţi sunt: tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic, expunerea la căldură mare (sticlarii, turnători), expunere la radiaţii (ultraviolete, infraroşii, roentgen etc), stări de dezhidratare şi caşexie, fumatul. Atunci când apare cataracta, apar simptomele următoare: scăderea AV la distanţă (iniţial vederea la aproape se ameliorează la pacienţii care purtau anterior ochelari pentru presbiopie datorită miopizării cristalinului opacifiat), ulterior scade atât vederea la distanţă, cât şi vederea la aproape; ebluisare noaptea la lumină puternică; modificarea percepţiei culorilor; vedere dublă.
Semnele sunt vizibile la începutul evoluţiei numai la biomicroscop, apoi, când cataracta este avansată, se poate observa şi cu ochiul liber o tentă albicioasă la nivelul pupilei. Ecografia este foarte importantă realizarea bilanţului leziunilor oculare atunci când există cataractă matură. Când nu se poate vizualiza fundul de ochi, ecografia ne poate evidenţia tumori oculare, dezlipiri de retină, şi ajută la realizarea biometriei în vederea predicţiei implantului. Complicaţiile cataractei hipermature sunt: glaucomul facogenic (facomorfic) , glaucomul facolitic şi glaucomul facoantigenic.
Cataractele secundare ale adultului sunt: 1) Cataractele metabolice: cele mai cunoscute sunt: (a) Cataracta diabetică are ca mecanism acumularea în cristalin de glucoză care este transformată în sorbitol ce va creşte presiunea osmotică inducând atragerea apei şi cataractare. (b) Cataracta diabetică adevărată ce apare acut datorită unui dezechilibru glicemic tranzitor. Dacă corectarea acestui dezechilibru se face rapid atunci cataracta dispare concomitent. Apare ca opacităţi subcapsulare ce progresează spre intumescenţă. (c) Cataracta legata de varsta apare la pacienţii cu diabet mai devreme şi cu o incidenţă mai mare decât în restul populaţiei. (d) Cataracta hipocalcemică: apărută uneori în cadrul unei hipoparatiroidie care este de multe ori indusă iatrogen odată cu ablaţia tiroidei. 2) Cataractele traumatice: secundare unor agresiuni mecanice, fizice (radiaţii Roentgen-personal medical, pacienţi trataţi pentru diverse neoplazii; infraroşii-sticlari, turnători) sau chimice. Cataractele traumatice mecanice sunt cele mai numeroase. Ele se pot datora unor traumatisme penetrante, sau contuzive. 3) Cataractele medicamentoase: depind de susceptibilitatea individuală la anumite substanţe. Cele mai frecvente, cu administrare locală, sunt produse de cortizon şi pilocarpină , iar generală amiodarona. 4) Cataractele postinflamatorii: cale mai frecvente sunt după uveite cronice intermediare sau anterioare. În aceste cazuri apar opacităţi cristaliniene în cortex, apoi capsulare. 5) Cataracte din boli dermatologice: cele mai frecvente sunt determinate de dermatita atopică în care 25% din pacienţi fac cataractă sub forma de opacităţi subcapsulare anterioare. 6) Cataracta reziduală: reprezintă o opacifiere a capsulei posterioare consecutivă operaţiei de cataractă, datorită unor resturi de fibre cristaliniene ce se opacifiază şi fibrozează în timp. Tratamentul ei este chirurgical sau cu ajutorul laserului YAG.
TRATAMENTUL CATARACTELOR A. Tratamentul medicamentos
La ora actuală nu există în lume un tratament medicamentos eficient, deşi pe piaţă sunt scoase o mare diversitate de preparate care sunt destinate opririi şi mai puţin regresiei cataractei.
B. Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este în fapt metoda terapeutică aplicată actualmente în toată lumea pentru rezolvarea cataractei. Pacientul diagnosticat şi propus pentru operaţie trebuie investigat complet general şi ocular. În principiu doar boli foarte grave şi necontrolate clinic contraindică temporar intervenţia. Vârsta nu reprezintă o contraindicaţie şi nici bolile care sunt cât de cât echilibrate. Operaţia de cataractă este o operaţie de foarte mare fineţe, dar uşoară din puntul de vedere al pacientului. Operaţia durează aproximativ 20 minute, anestezia este deobicei locală şi rareori generală (copii, pacienţi anxioşi, debili mintali). În prezent se operează din ce în ce mai mult cu anestezie locală topică. Tehnicile devin mai puţin agresive, mai rapide, cu recuperare aproape imediată.
Preoperator se cere executate cu atenţie: – anamneza (alte boli oculare preexistente, acuitatea vizuală înainte de cataractă, debutul şi evoluţia scăderii de vedere, traumatisme preexistente); – determinarea acuităţii vizuale şi proiecţia luminii; – evaluarea funcţiei retiniene; – predicţia puterii implantului;
Indicaţia operatorie este: a. dizabilitatea vizuală; incapacitatea de a realiza activităţile zilnice; b. complicaţii ale cataractei: glaucom secundar, uveită; c. necesitatea examinării fundului de ochi: dezlipire de retină, retinopatie diabetică etc.
Intervenţia chirurgicală constă în extracţia extracapsulară prin facoemulsificare. Implantele sunt după poziţionarea lor de cameră posterioară (cele mai utilizate), anterioară, sau cu fixare pupilară. Prin folosirea implantelor foldabile, incizia corneana scade la 2,2 mm. Cele mai utilizate cristaline artificiale sunt cele de cameră posterioară aşezate în locul cristalinului natural cataractat, adică în sac. Există mai multe tipuri de implante artificiale : monofocale (focalizează la aproape sau la distanţă) sau multifocale (prezintă 3 planuri de focalizare, astfel încât pacientul vede clar la distanţă, intermediar şi aproape), şi implante acomodative.
Prin folosirea tehnicii de facoemulsificare şi realizarea de incizii corneene mici, s-au redus mult complicaţiile postoperatorii.
