Securizarea sticlei reprezinta procesul termic de incalzire a acesteia pana la 700-740 C? si de racire rapida pana la temperatura camerei – prin intermediul caruia materialul devine de 5 ori mai dur, fara a-si pierde elasticitatea. O calitate importanta a sticlei securizate este comportamentul acesteia in momentul spargerii; in comparatie cu sticla normala, sticla securizata se sparge in bucatele mici si nu in bucati mari si ascutite. Aceasta este folosita atunci cand se doreste rezistenta la socuri mecanice, rezistenta termica si protectie impotriva riscului de spargere. Un element esential in vederea reducerii probabilitatii ca sticla sa se sparga in momentul procesului de securizare o reprezinta atenta prelucare a muchiilor sticlei. Este recunoscut faptul ca prelucrarea defectuasa a cantului sticlei ce va fi supusa securizarii afecteaza in egala masura atat calitatea cat si proprietatile mecanice ale produsului finit.
Sticla securizata este folosita la pereti de sticla, geamuri termopan sau geamuri laminate, etc. – in special pentru aplicatii ce necesita urmatoarele:
Cu toate acestea exista insa inca un risc al sticlei securizate, respectiv riscul de spargere accidentala sau spontana a geamului fara a fi supus unor socuri externe. Acest risc poate fi eliminat prin un test denumit Heat-Soak Treatment. Incluziunile de sulfid de nichel continute in mod normal de orice sticla isi maresc volumul in prezenta temperaturilor inalte. Echilibrul de tensiuni din interiorul sticlei securizate se modifica in aceste locuri si se produc asa numitele spargeri spontane. Pentru minimizarea acestui risc se recomanda – in cazul geamurilor cu aplicatii cu un potential crescut de pericol pentru oameni – tratarea suplimentara prin testul ‘heat soak’. Astfel, dupa securizarea sticlei, aceasta este introdusa in cuptor si pastrata la o temperatura medie constanta de cca. 290 grade C timp de 4-8 ore, perioada in care geamul cu risc se sparge.
