Electroterapia este o formă de terapie fizicală, de tip conservator care utilizează diferite forme de curenţi electrici (curent galvanic, curent de joasă frecvenţă, curent de medie frecvenţă). Acestea sunt destinate ariei curative şi programelor de recuperare funcţională în diverse patologii, cu o aplicaţie particulară pentru patologia locomotorie. Această formă de terapie nu poate corecta verigile etiologice dar poate ameliora şi controla :
» elementele fiziopatologice (inflamaţie, edem, hipotonie, hipotrofie musculară, hipersimpaticotonie, durere);
» elementele clinice, simptomatice şi funcţionale (durere, contractură musculară, redoare articulară etc.);
» sistemele de retroacţiune biologică, utilizând circuite de tip „feed-back”.
În tipurile de electroterapie frecvent indicate şi utilizate principalele efecte sunt:
A. GALVANOTERAPIA – utilizează curentul continuu (curent galvanic). Modalităţile de aplicare a galvanizărilor sunt: galvanizarea simplă - cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci; ca baie hidroelectrolitică (galvanică); baie partială (patru-celulară); baie completă sau generală (Stanger); ionoforeza (ionogalvanizarea) - metodă de introducere a unor substanţe medicamentoase prin tegument, cu ajutorul curentului galvanic
B. CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ – ca forme de aplicaţie pentru curenţii de joasă frecvenţă (frecvenţa utilizată terapeutic se înscrie între 0,1 şi 300 – 400 Hz) menţionăm formele utilizate mai frecvent:
» Curenţii diadinamici – curenţi derivaţi din curentul de la reţea (curent alternativ sinusoidal cu frecvenţa de 50 Hz ) care este redresat şi modulat.
» Curenţii Trabert – sunt curenţi dreptunghiulari cu un efect pronunţat analgetic şi hiperemiant.
» Curenţii stohastici – sunt curenţi aperiodici (neregulaţi) cu o frecvenţă cuprinsă între 5 – 30 Hz.
» Stimularea nervoasă electrcă transcutană (SNET sau TENS) constituie o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase acute şi cronice.
C. CURENŢII DE MEDIE FRECVENŢĂ – sunt curenţi alternativi sinusoidali cu frecvenţa cuprinsă (în terapia frecventă) între 3 – 10 KHz (3000 – 10000 Hz). Mai frecvent utilizaţi în terapie sunt curenţii interferenţiali obţinuţi prin interferenţa a doi curenţi de medie frecvenţă (cu frecvenţe diferite).
Efectele curentului galvanic:
» Efect analgetic (antialgic);
» Stimulare neuro-musculară;
» Reglare a modificărilor de excitabilitate ale sistemului nervos central;
» Reglare nespecifică a constelaţiei neuro-vegetative;
» Biotrofic, prin îmbunătăţirea loco-regională a irigaţiei sangvine şi creşterea difuziunii intratisulare;
» Vasodilatator prin hiperemia reactivă la nivelul circulaţiei superficiale şi profunde.
Efectele curenţilor de joasă frecvenţă (diadinamici):
» Antalgic;
» Hiperemizant;
» Dinamogen.
Efectele curenţilor de medie frecvenţă (interferenţiali):
» Efect excitomotor;
» Efect decontracturant;
» Efect vasculotrofic, hiperemizant şi resorbtiv;
» Analgetic.
Indicaţiile electroterapiei:
» Afecţiuni ale sistemului nervos: nevralgii şi nevrite (nevralgie sciatică, cervico-brahială, inercostală, trigeminală, dentare, occipitală, meralgia parestezică), pareze şi paralizii (paralizii flaşte ale membrelor, pareză facială); sindroame astenonevrotice de suprasolicitare; distonii neurocirculatorii;
» Afecţiuni ale aparatului locomotor: mialgii, neuromialgii, tendinite, tenosinovite, bursite, epicondilite, periartrite, artrite, artroze, poloartrită reumatoidă, spondilită ankilopoetica, sechele posttraumatice;
» Afecţiuni ale aparatului cardiovascular: tulburări de circulaţie periferică (boala Raynaud, acrocianoza, degerături, arteriopatia obliterantă); flebite în faza subacută şi cronică, boala hipertensivă în stadiul neurogen;
» Stări posttraumatice: contuzii, entorse, luxaţii, întinderi musculare, redori articulare.
