Masajul reprezintă prelucrarea metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic, profilactic şi terapeutic.

EFECTELE MASAJULUI:

A. Efectele asupra circulaţiei sangvine

a. Efectele asupra circulaţiei subcutanate: orice aplicare a masajului asupra pielii este urmată de apariţia, mai mult sau mai puţin rapid a unei înroşiri locale, de intensitate variabilă. Această vasodilataţie superficială creează senzaţia de creştere a căldurii locale. Această vasodilataţie ameliorează troficitatea celulară locală, crescând schimburile între mediul celular şi sanguin. Au fost avansate mai multe ipoteze:

» acţiunea mecanică a masajului asupra capilarelor sanguine sub-cutanate; Malaxarea ţesuturilor ar declanşa, în mod reflex şi/sau mecanic, secreţia de substanţe vasodilatatoare (histamine, serotonină, acetilcolină), în special din mastocite

» stimularea manuală cutanată realizată prin masaj, ar crea un reflex denumit de axon ceea ce ar antrena o vasodilatatie reflexa.

b. Efectele asupra circulaţiei de întoarcere venoase: presiunile alunecate şi cele statice permit creşterea circulaţiei de întoarcere venoasă. S-a arătat prin dopplergrafie influenţa acestor tehnici pentru favorizarea circulaţiei venoase. Astfel, s-a demonstrat că aplicarea acestor manevre asupra membrului inferior antrenează o accelerare a vitezei fluxului venos la nivelul marilor trunchiuri venoase, profunde.

c. Efectele asupra circulaţiei de întoarcere limfatice: Aceste manevre de masaj deosebit de blânde (aplicate pe traiectul vaselor limfatice superficiale prin drenaj limfatic manual, realizează accelerarea fluxului de întoarcere limfatic. Aceste tehnici se efectuează după un protocol special şi se aplică în caz de edeme, fie de origine limfatică, fie venoasă, fie mixtă, pentru a ajuta la resorbţia acestora.

B. Efectele asupra sistemului musculo-tendinos:

Masajul are efect trofic asupra muşchiului, îmbunătăţindu-i vascularizaţia (deci aporturile nutritive, energetice şi schimburile gazoase). Ar fi favorizată astfel decontracţia musculară prin restabilirea echilibrului metabolic local care permite reajustarea tonusului muscular. De asemenea masajul antrenează o relaxare nervoasă a tonusului, pentru că se ştie că tensiunea şi tonusul muscular depind de suma influxurilor activatoare şi inhibitoare ce parvin motoneuronilor din coarnele anterioare ale măduvei şi că, pe de altă parte, diverse tehnici de masaj şi kinetoterapie permit acţionarea asupra căilor de reglare nervoasă a tonusului muscular. Efleurajul, presiunile alunecate, presiunile statice, tapotamentul, fricţiunile şi frământatul determină cedarea contracturilor sau tensiunilor musculare.