Istoria fitoterapiei se pierde in timp, fiind prima forma de tratament cunoscuta de oameni din cele mai vechi timpuri. Studiile arheologice din Shanidar-Irak, au scos la lumina faptul ca inca din paleolitic (acum 60.000 de ani) erau folosite unele plante medicinale care sunt in mod curent folosite si astazi, cum sunt: Coada soricelului (Achillea millefolium), Nalba (Althea officinalis), Cruciulita (Senecio vulgaris), Albastrele(Centaurea ) si Ephedra.
Istoria ne spune ca femeile din cele mai vechi timpuri au practicat fitoterapia. Ele erau cele care prin intuitia lor puteau recunoste diferitele tipuri de plante cu potential terapeutic, realizau diferite potiuni vindecatoare pe care le foloseau in tratarea diferitelor boli atat in cadrul familiei, cat si in cadrul comunitatii unde traiau. De asemenea femeile utilizau incantatii si cereau ajutorul diferitelor zeitati in cadrul ritualurilor vindecatoare, alaturi de plantele folosite.
Cu aproximativ 2000- 3000 ani in urma, incep sa apara primele surse scrise despre uzul plantelor in tratamentul diferitelor maladii si odata cu acestea medicina vine in „mainile” barbatilor, ei fiind aceia care au strans toate aceste surse de intelepciune populara, le-au ordonat si organizat, astfel putand sa le transmita generatiilor urmatoare. Astfel tablitele de lut din Mesopotamia sau Egipt, au putut aduce la lumina vechea practica a folosirii plantelor in terapie.Tratatele fundamentale de medicina ayurveda Charaka Samhita, Susruta Samhita, medicina Unani si tratatele vechi de medicina chineza, care cuprind unele din cele mai elaborate texte despre descrierea bolilor si modul lor de tratament, sunt valabile si astazi fiind folosite de practicantii medicinei ayurveda si specialistii in acupunctura.
Urmeaza apoi perioada greaca si romana, in care se medicina naturala este folosita de medicii vremii, Hippocrates, Theophrastus sau Krateus, perioada in care unele principii ale medicinei integrale practicate in vechime sunt pierdute. In sprijinul acestei idei vine si relatarea lui Platon care face o comparatie intre medicina practicata de greci si romani si medicina practicata de stramosii nostri geto-daci, care au putut pastra viu sistemul medicinii naturale integrale, in care corpul si mintea reprezinta un tot unitar si trebuie sa fie tratate impreuna : „Regele nostru Zamolxis, care este si zeu ne invata ca dupa cum nu trebuie sa ingrijim ochii fara sa tinem seama de cap si nici capul nu poate fi ingrijit netinand seama de corp, tot astfel trebuie sa-i dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul si iata pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli, pentru ca ei nu cunosc intregul ce-l au de ingrijit !” (Operele lui Platon : Dialogul Carmides)
Compozitia plantelor medicinale – de ce plantele?
Fitoterapia este o terapie care functioneaza pe baza principiilor active existente in plantele medicinale, numai ca “laboratorul” este însasi planta, iar plantele sunt cu adevarat benefice pentru sanatate.
Stiinta a demonstrat ca elementele chimice benefice ale plantelor fiind mult mai asemanatoare compusilor organismului uman, decat compozitia medicamentelor de sinteza, asimilarea lor in organism, influenta lor asupra diferitelor procese chimice si fiziologice in organism in scopul mentinerii sale in stare de sanatate si vindecarii acestuia, este mult mai buna si lipsita de efectele secundare ale medicamentelor de sinteza.
De asemenea, substantele active din plante nu actioneaza singure- cum se intampla la extractele din plante, unde de obicei este extrasa o singura substanta activa. Plantele au in compozitia lor o serie intreaga de compusi, care-si potenteaza actiunea terapeutica reciproc, scazandu-le in acelasi timp si eventuala toxicitate a unora din substante. De aceea, efectul terapeutic este datorat interactiunii mai multor principii active, toate actionand ca un intreg indivizibil pentru buna functionare a organismului uman.
Este bine de stiut ca nici un medicament de sinteza, ori extract singular din plante, nu va fi la fel de folositor organismului nostru ca planta in sine.
Culegerea plantelor
De la majoritatea plantelor se folosesc partile aeriene, recoltate îndeosebi în timpul înfloririi. Dar de asemenea se foloseste planta intreaga, ori doar frunzele ori florile, fructele, mugurii, semintele, radacinile, scoarta, scoarta de pe radacini.
Momentul recoltarii depinde de multi factori, dar, în general, urmatoarele principii trebuie sa fie respectate:
Modul de preparare al plantelor medicinale este complex folosind metode ca :
Durata tratamentului naturist este dela o cateva zile in afectiunile usoare pana la cateva luni in afectiunile mai grave.
Tipul de afectiuni in care se foloseste cel mai des fitoterapia sunt:
Concluzie
Trebuie sa nu uitam ca alaturi de efectele terapeutice ale plantelor, efecte ce stau in compozitia lor chimica exista si efectele subtile ale lor, efecte date de structura energetica a plantei respective si pe care o persoana suficient de senzitiva le poate simti de la primele administrari ale plantelor.
Acest lucru ridica foarte mult valoarea tratamentelor naturale, si le face sa fie de preferat tratamentelor alopate care pe langa efectele secundare nedorite, nu au aceste efecte de reglaj pe plan subtil energetic.
