Endodontia este acea ramura a medicinii dentare care se ocupa cu diagnosticul si tratamentul afectiunilor pulpei dentare si a structurilor anexe acesteia.

Pulpa dentara este reprezentata de tesutul moale aflat in interiorul dintelui (canalele dentare), respectiv de vase de sange, nervi si tesut conjuctiv. In timpul dezvoltarii dentare, aceste structuri sunt raspunzatoare de formarea structurilor dure ale dintelui (smaltul si dentina). Desi pulpa este raspunzatoare de nutritia dintelui prin intermediul vaselor sangvine care patrund prin varful radacinii in dinte, ea nu este raspunzatoare pentru functionalitatea dintelui. Chiar daca pulpa este indepartata ca urmare a tratamentului endodontic, dintele va continua sa fie hranit prin intermediul vascularizatiei structurilor din vecinatate.

De ce un medic cu practica orientata spre endodontie microscopica?

Endodontul are cunostinte aprofundate despre anatomia adeseori variata a arhitecturii interne a dintelui, experienta clinica necesara si nu in ultimul rand dotarea aparativa absolut necesara diagnosticarii corecte a bolilor pulpare si a tratamentului endodontic la standarde moderne (microscop de operare, radiologie dentara, etc). El este in masura sa depisteze dintele implicat in aparitia durerii oro-faciale atat de temute de majoritatea oamenilor, lucru adeseori destul de dificil de diagnosticat din pricina caracterului adeseori difuz sau iradiat al durerii.

Cand avem nevoie de un tratament endodontic?

Necesitatea tratamentului endodontic apare odata cu imbolnavirea ireversibila a pulpei dentare, respectiv a inflamatiei acesteia datorita microbilor care o invadeaza. Cauzele inflamatiei sunt reprezentate de caria dentara profunda, slefuirea intempestiva a dintilor in cadrul tratamentelor protetice (leziuni mecanice si termice), traumatismele dentare, fisurile sau fracturile dentare.

Simptomele pot fi variate, de la dureri accentuate la rece, cald sau presiune (muscare pe dinte), la aparitia discromiilor dentare (ca urmare a necrozei/mortii pulpei dentare) sau a abceselor insotite de tumefactii osoase si durere accentuata si uneori de evacuare de puroi prin asa numitele fistule gingivale. Atentie insa, in unele cazuri boala poate evolua aproape asimptomatic, ajungand sa fie surprinsa in faze avansate de evolutie, in urma unui consult de rutina clinic si radiologic.

Cum decurge tratamentul endodontic?

Cunoscand cauza bolii pulpare, respectiv microbii care colonizeaza pulpa dentara din lacasul interior al dintelui (canalele dentare), tratamentul va urmari o linie clara: eliminarea continutului infectat prin mijloace mecanice si chimice.

Substantele anestezice moderne asigura pacientului un confort sporit in timpul interventiei. Tratamentul va decurge de regula in liniste deplina. Nu amanati tratamentul din cauza fricii sau a convingerii ca boala trece de la sine (chiar daca simptomele se atenueaza sau dispar, infectia continua sa avanseze). Cu cat tratamentul este inceput mai repede cu atat procedura este mai confortabila si asemanatoare unei proceduri restaurative curente.

Pentru a lucra in conditii cat mai igienice, tratamentul endodontic modern impune folosirea digii dentare, o folie de latex (exista si formule non-latex pentru alergici) fixata pe dinte cu ajutorul unei cleme. Astfel, dintele va fi izolat complet de mediul oral atat de incarcat microbian (gura are cea mai mare incarcatura microbiana de la nivelul organismului uman), si nu va exista riscul suprainfectarii in timpul lucrului.

Dupa ceasta faza se va incepe lucrul propriu-zis, folosind obligatoriu un mijloc de magnificare de tipul microscopului de operare sau eventual a lupei dentare. Spatiul intern al dintelui este foarte limitat. Lucrand fara mijloace de magnificare, practic lucram aproape orb. Mijloacele de magnificare si de iluminare (microscopul dentar) ne permit sa vedem toate detaliile acestui spatiu si sa-l tratam corespunzator.

Canalele vor fi evidate de pulpa infectata folosind ace de canal, de fapt niste pile care largesc canalele inguste ale dintelui, permitand totodata introducerea unor solutii dezinfectante (ex: hipoclorit de sodiu) care dezintegreaza chimic si indeparteaza tesuturile moi infectate.

Tratamentele moderne folosesc ace de nichel-titan cu designuri speciale actionate rotativ de motoare endodontice cu turatie si putere controlata, permitand obtinerea intr-un timp mai scurt a unor preparatii mecanice superioare a canalelor radiculare, favorizand totodata si curatarea prin solutiile de spalatura.

Dupa aceasta faza interiorul dintelui va trebui sigilat corespunzator, inchizand pe cat posibil orice spatiu care ar permite o eventuala colonizare si inmultire ulterioara a microbilor reziduali. Standardul actual este cel al obturarii cu conuri de gutaperca (substanta extrasa din arborele de cauciuc) termoplastifiata, adica o substanta care sub actiunea temperaturii se inmoaie si curge in toate spatiile din interiorul dintelui.

De regula, in urma tratamentului endodontic dintele poate fi usor sensibil la presiune (in masticatie) cateva zile, mai ales daca au existat fenomene dureroase inainte de tratament. De regula simptomatologia este atenuata prin administrarea de antiinflamatorii (ex: Ibuprofen). Doar in cazuri exceptionale poate fi nevoie de alta clasa de medicamente care vor fi prescrise de catre medic.

Tinand cont de faptul ca succesul unui tratament endodntic depinde pe termen lung de calitatea restaurarii coronare a dintelui, este absolut imperioasa necesitatea plasarii unei obturatii coronare adezive, adica a blocarii accesului salivei si microbilor. In cazul in care dintele prezinta distructii coronare ample, obturatia coronara (plomba) va trebui retentionata suplimentar prin cimentarea unui pivot intr-unul dintre canalele dintelui. Daca in trecut se foloseau pivoti metalici prefabricati sau confectionati de catre tehnicienii dentari, standardul astazi este reprezentat de pivotii din fibra de sticla, al caror modul de elasticitate este similar structurilor dure dentare si a caror utilizare nu mai predispune la fracturi dentare ulterioare (cum frecvent se intampla la pivotii metalici)

Este de asemena demn de mentionat ca studiile actuale evidentiaza faptul ca dintii tratati endodontic nu devin mai casanti prin deshidratare, asa cum se credea in trecut.Totusi  datorita cantitatii mici a substantei dentare coronare restante in urma tratamentului se recomanda acoprirea cu coroana dentara (studiile actuale arata ca dintii tratati endodontic si neacoperiti cu coroane au o rata de fractura de 65%).

Ce intelegem prin retratament?

Dintii cu tratamente endodontice vechi deficitare constutuie niste bombe biologice cu efect intarziat. Chiar daca raman asimptomatici uneori pe perioade indelungate de timp, sau creaza doar ocazional un discomfort, .trebuiesc priviti cu suspiciune. Microbii restanti in interiorul dintelui isi vor trimite toxinele spre osul ce inconjoara varful radacinii si vor produce in timp leziuni inflamatorii osoase cu caracter cronic(leziuni detectabile radiologic). Atata vreme cat organismal reuseste sa mentina prin sistemul imun un echilibru la acest nivel, leziunea ramane in stare latenta, dar cu prima ocazie in care are loc un dezechilibru imunitar, leziunea se poat acutiza, putand crea mari probleme (abces/umflatura/durere).

Daca in trecut multi dinti cu asemena problema erau tratati chirurgical prin rezectii apicale sau radical prin extractii, astazi tratamentul de prima intentie consta in reinterventia endodontica, adica reluarea tratamentului endodontic intr-o maniera corecta, care va reduce in final continutul microbian canalar  si va permite vindecarea leziunii osoase.

Literatura de specialitate considera ca rata de success a unui tratament endodontic este de cca 90%, pe cand cea a unui retratament endodontic este de doar 65%, acest lucru datorandu-se in special patologiei dentare anterioare (incarcarea microbiana), cat si complexitatii anatomiei sistemului endocanalicular.

Prin succes trebuie sa intelegem in primul rand o lipsa a simptomatologiei clinice, cat si o lipsa a semnelor patologice radiologice.

Cand apelam la chirurgia endodontica?

Cand tratamentul de canal nechirurgical esueaza, putem apela la chirurgia endodntica, cunoscuta poate mai curand ca si rezectie apicala. Este vorba despre indepartarea varfului radicular infectat, blocarea comunicarii osului cu continutul dentar prin plasarea unei obturatii retrograde, cat si a chiuretarii zonei de os afectat .

Microinstrumentarul, noile materiale, precum si utilizarea mijloacelor de magnificare au permis imbunatirea acestei tehnici, ducand la obtinerea unor rezultate predictibile.