Numita stiintific parodontopatie si popular parodontoza, aceasta afectiune dentara se refera la imbolnavirea parodontiului marginal – aparatul de sustinere a dintilor in oasele maxilare (gingii, ligamente dentare, etc.)
De cauza microbiana, parodontoza are o evolutie diferita in timp, de la caz la caz, insa rezultatul final este aproape intotdeauna reprezentat de mobilizarea si pierderea dintilor de pe arcadele dentare, uneori chiar la varste tinere.
Care sunt cauzele acestei boli?
Factorul determinant (etiologic) al bolii parodontale este placa bacteriana, care incepe sa se formeze la o ora dupa periaj si realizeaza o acumulare maxima dupa 30 de zile.Daca nu exista o igiena orala corecta, bacteriile isi incep actiunea distructiva asupra tesuturilor dentare si a gingiilor.
Evolutia bolii este intretinuta de factori locali favorizanti precum:
Alti factori de ordin general
Care sunt semnele acestei boli?
Intr-o prima faza a bolii se remarca o inflamatie a gingiilor, care devin rosii, tumefiate, dureroase si sangerande spontan sau la periaj. Netratata, aceasta gingivita se poate transforma in parodontopatie, insa acest lucru nu este obligatoriu. Trecerea catre parodontoza se face o data cu afectarea oaselor maxilare care se distrug, se demineralizeaza, isi micsoreaza volumul si astfel afecteaza implantarea dintilor.
Practic, pacientul simte o durere surda, difuza, la nivelul radacinilor dentare, de intensitate medie, care apare mai frecvent dimineata. De asemenea, pacientul poate observa gingia de culoare rosie – violacee, sangeranda si retractii gingivale. Alte semne ale parodontopatiei sunt reprezentate de formarea de spatii intre dinte si gingie (pungi parodontale) pline cu bacterii si puroi, ducand la gust si miros neplacut. De obicei toate aceste semne sunt insotite de prezenta tartrului dentar, care este unul din factorii incriminanti in aparitia parodontopatiei.
In fazele avansate ale bolii dintii se misca si se pierd unul cate unul de pe arcadele dentare.