Endodonția se ocupă de interiorul (Endo) dintelui (Dontia) fiind o specialitate  separată în stomatologie.        

 Un tratament endodontic urmărește să elimine țesutul inflamat sau infectat, să  curețe și să dezinfecteze toți pereții camerei pulpare și ai canalelor radiculare care  au venit în contact cu țesutul bolnav și, în final, să obtureze (umple) canalele  radiculare cu materiale speciale astfel încât bacteriile să nu mai aibă spațiu în care  să se dezvolte. Scopul principal al acestui tratament este de a crea un mediu steril în  interiorul dintelui astfel încât țesuturile înconjurătoare care au fost afectate să se  poată vindeca, iar dintele să poată fi folosit în continuare corespunzător.            

 Cele mai frecvente cauze care conduc la îmbolnăvirea pulpei dentare sunt: cariile  profunde care ajung până în vecinătatea camerei pulpare, efectele iritante ale unor  manopere executate la nivelul dintelui, traumatisme dentare (accidente). În aceste  condiții pulpa poate evolua în două moduri:    

1. spre inflamație și atunci avem de-a face cu o pulpiță; de regulă, inflamația pulpei înaintează dinspre camera pulpară spre canalele radiculare până la apex. Pulpa devine sensibilă la stimuli termici (cald, rece) și apar dureri spontane. În unele cazuri mai ușoare inflamația pulpei evoluează fără durere astfel încât pacientul nu o poate sesiza. În această situație pulpa evoluează spre    

2. mortificare (pulpa moare) numită gangrena pulpară (dacă nu sunt implicate bacterii și inflamația pulpei este determinată de agenți fizici sau chimici se folosește și termenul de necroză). În acest caz dintele nu va mai fi sensibil la cald și la rece. 

În functie de gradul de afectare a pulpei și a parodontiului apical medicul va alege dacă este posibilă tratarea într-o singură ședință sau se impun ședințe intermediare în care anumite substanțe vor fi aplicate temporar pe canale înainte de obturația definitivă. (cel mai frecvent se aplică pastă de hidroxid de calciu).