Principiul Locomotiei Reflexe, a fost creat si dezvoltat de neurologul pediatru Prof. Dr. Václav Vojta intre anii 1950 si 1970. Acesta a descoperit baza terapiei – Locomotiei Reflexe – si a dezvoltat un concept de tratament pentru copiii cu pareze cerebrale. Tratamentul se bazeaza pe stimulatea unor zone bine determinate ale corpului copilului pozitionat in posturi specifice. Stimularea acestor zone poate declansa reactii involuntare reciproce care pot fi in mod cert repetate si care au caracteristicile unei locomotii. Stimularea acestor zone la un bebelus nascut normal de pana in 6 saptamani poate declansa un raspuns motor global. Ideea lui Vojta, este ca aceste modele de miscare sunt innascute si a fost confirmata de reactiile apature la nou-nascutul sanatos. Vojta a concluzionat ca parezele cerebrale trebuie privite ca blocaje functionale in cadrul procesului de dezvoltare al miscarii. Aceasta constatare a oferit baza unei terapii sistematice, globale a sugarilor, copiilor si adultilor cu parezã cerebrala.
Terapia Vojta a fost dezvoltata ulterior si adaptata si pentru pacientii adulti si poate fi folosita in tratarea tulburarilor de miscare.
Tratamentul prin terapia Vojta are ca punct de plecare o evaluare obiectiva a copilului in care se stabileste alaturi de parinti care sunt directiile de interventie. In urma acestei evaluari se urmaresc:
1 determinarea varstei motorii a copilului prin observatie obiectiva
2 raspunsul la reactiile de postura
3 prezenta sau absenta reflexelor primitive.
Tratamentul propriu-zis consta in stimularea a mai multor zone de pe corpul copilului pentru a obtine anumite reactii involuntare ce au ca scop dezvoltarea unor achizitii motrice necesare varstei. Acest tratament trebuie repetat acasa de parinti de pana la 4 ori pe zi in functie de gravitatea afectiunii.
Durata tratamentului este de aproximativ 30 de minute si se intampla doar in prezenta parintilor sau apartinatorilor legali.