Endodonţia este o specialitate a medicinei dentare care se ocupã cu prevenirea, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor datorate pulpei, ţesutul moale situat în interiorul dintelui, cunoscut în limbaj laic sub denumirea de “nervul dintelui”.
Tratamentul endodontic (“tratamentul de canal”) este necesar atunci când pulpa dintelui se inflamează ireversibil sau se necrozează (moare). Netratată , infecţia cantonată iniţial în interiorul dintelui se extinde , în timp, spre osul maxilar şi tesuturile moi din jurul dintelui. Aceste procese patologice cauzează durere persistentă, datorată pulpei inflamate sau iritării ţesuturilor vii din jurul rădăcinii, distrugerea osului, inflamarea şi deformarea ţesuturilor din vecinatate. Numai tratamentul endodontic, prin curăţarea şi dezinfectarea canalelor radiculare, poate elimina pe termen lung infecţia.
În timpul tratamentului endodontic, medicul îndepărtează ţesuturile inflamate sau necrozate curăţând de resturi organice şi bacterii întregul sistem de canale situat în interiorul rădăcinilor dintelui, pe care apoi îl umple etanş cu un material biocompatibil.
În timpul tratamentului endodontic, dintele pe care se intervine trebuie complet izolat de cavitatea bucală a pacientului cu ajutorul sistemului de digă. Acesta constă dintr-o ramă pe care este întinsă o membrană de latex de unică folosinţă. Membrana este perforată doar în dreptul dintelui pe care se aplică şi este menţinută pe acesta cu ajutorul unei clame metalice. Astfel, medicul vede numai dintele pe care lucrează.
Acest sistem de izolare oferă mai multe avantaje:
