În sensul medicinei dentare, protetica reprezintă o specialitate ce tratează metodele de restaurare morfo-funcțională și estetică a aparatului dento-maxilar cu ajutorul unor proteze biocompatibile. A fost pentru prima dată introdusă în anul 1948, în SUA. În Europa, primul stat care a pus bazele proteticii a fost Croația, în 1970. La nivel mondial, protetica este recunoscută ca ramură separată a stomatologiei în 50 de țări, dintre care 20 sunt țări europene.
După tipul structurilor restaurate, se pot distinge două subdomenii: protetica dentară și protetica maxilo-facială.
Atunci când pacientul are dinți lipsă din cauza extracțiilor, a problemelor cu cariile severe sau în urma unei accidentări etc, se apelează la refacerea coroanelor sau îmbunătățirea formei, pentru a reface funcțiile aparatului dentomaxilar.
Coroanele dentare pot fi cimentate atât pe restul dintelui rămas al pacientului, prin fixarea unui pivot (rcr) în rădăcină dacă acesta a fost salvat în urma tratamentelor endodontice, pe bontul dintelui dacă se încearcă o îmbunățire a formei dintelui, pe implantul dentar în cazul unei extracții, sau prin fixarea cu ajutorul unui dinte vecin, aici apelându-se la o punte dentară (două sau mai multe coroane, legate între ele).
Coroanele dentare sunt de mai multe tipuri: