Caria dentară este cea mai frecventă afecțiune pentru care pacienții se prezintă la stomatolog, fiind și cauza cea mai frecventă de pierdere a dinților. În fazele incipiente, ea nu poate fi observată decât de către medicul stomatolog; atunci când prezența cariei este sesizată și de pacient (dureri la rece, dulce, cald), leziunile sunt deja avansate. De aici rezultă importanța controalelor periodice la cabinetul de stomatologie, pentru a putea surprinde afecțiunea în stadiul incipient.

Cu cât caria este surprinsă mai devreme, cu atât sacrificiul dinților este mai mic, tratamentul este mai simplu, mai puțin costisitor și necesită mai puține ședințe.

La început, caria simplă se manifestă ca o colorație maronie a dintelui, ulterior apare o cavitate, care continuă să se marească. Dacă procesul evoluează (carie complicată), va fi afectată și pulpa dentară („nervul”), ceea ce duce la necesitatea îndepărtării acesteia și la obturarea canalelor radiculare (tratamentul de canal).

Tratamentul cariei dentare simple (atunci când nervul nu este afectat) urmăreşte:

• îndepărtarea în totalitate a țesuturilor dentare afectate (pentru a identifica tot ţesutul afectat, se foloseşte un indicator de carie)
• dezinfectarea cavităţii formate cu clorhexidină
• reconstrucția dintelui (plomba), cu ajutorul unor materiale care au rolul de a izola şi de a asigura rezistență, funcționalitate și estetică dintelui.

Întregul tratament al cariei dentare simple se poate realiza sub anestezie locală, care înlătură orice urmă de disconfort.

În tratamentul cariilor simple se pot folosi următoarele materiale:

Glassionomer – are o rezistenţă mecanică mai slabă decât compozitul, dar eliberează fluor, fapt ce protejează dintele de alte leziuni carioase. Este indicat pentru dinţii de lapte şi pentru obturaţiile radiculare.

Compozit fotopolimerizabil – este cel mai performant și estetic material de reconstrucție coronară, aspectul final fiind unul aproape identic cu cel al unui dinte neafectat de carie.

Amalgam –  este un amestec de mercur lichid şi bucăţi mici de argint şi alte metale. Dar exceptând aspectul inestetic, plombele de amalgam sunt şi nesănătoase organismului uman. Mercurul este un metal toxic pentru organism şi se depune, cu precădere, în rinichi, creier şi gingii şi afectează sistemul imunitar, fertilitatea (atât la femei, cât şi la bărbati).

Deasemenea, obturaţiile din amalgam nu sunt nişte obturaţii stabile, deoarece la temperaturi diferite (cald-rece) se dilată şi se contractă. Prin aceste procese de dilatare şi contracţie se produce un spaţiu între dinte şi obturaţie, spaţiu în care pătrund bacterii, ce au un rol important în formarea cariei secundare. Aşa se explică formarea cariilor secundare pe majoritatea dinţilor obturaţi (plombaţi) cu amalgam.

De aceea, noi recomandăm înlocuirea plombelor cu amalgam cu unele din compozit fotopolimerizabil.