Termenul de “endodonţie” provine din limba greacă şi înseamnă “interiorul dintelui”. În ultimii 50 de ani, endodonţia s-a identificat ca specialitate a medicinei dentare, tratamentul endodontic constând în prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor datorate pulpei dintelui (“nervul”), în fapt ţesutul moale din interiorul dintelui.
Ce este un tratament endodontic?
În general tratamentul se efectuează în una sau două ședințe, dar aceasta depinde de complicațiile apărute și de tehnica medicului. După realizarea anesteziei se separă dintele care va fi tratat de restul cavității orale cu o folie de cauciuc numită diga pentru a preveni infectarea cu saliva în timpul tratamentului și respectiv împiedicarea ajungerii în cavitatea bucală a hipocloritului de sodiu cu care se dezinfectează canalele.
În functie de gradul de afectare a pulpei și a parodontiului apical medicul va alege dacă este posibilă tratarea într-o singură ședință sau se impun ședințe intermediare în care anumite substanțe vor fi aplicate temporar pe canale înainte de obturația definitivă. (cel mai frecvent se aplică pastă de hidroxid de calciu).
Radiografia dentara
Tratamentul de canal presupune şi efecturea unor radiografii dentare pentru ca medicul să poată avea control şi repere în timpul tratamentului. Aparatura radiologică moderna nu are nici o legatură cu ce ştiu pacienţii în general referitor la doza de radiaţie primită în cazul radiografiei dentare. Astăzi, doza de radiaţii primite pentru o radiografie dentară este mai mica decât radiaţia solară pe care o primim fiecare dintre noi într-o zi.
De ce este necesar un tratament endodontic?
Un tratament endodontic urmărește să elimine țesutul inflamat sau infectat, să curețe și să dezinfecteze toți pereții camerei pulpare și ai canalelor radiculare care au venit în contact cu țesutul bolnav și, în final, să obtureze (umple) canalele radiculare cu materiale speciale astfel încât bacteriile să nu mai aibă spațiu în care să se dezvolte. Scopul principal al acestui tratament este de a crea un mediu steril în interiorul dintelui astfel încât țesuturile înconjurătoare care au fost afectate să se poată vindeca, iar dintele să poată fi folosit în continuare corespunzător.