Un sistem de alarmă bine proiectat şi realizat trebuie: să reacţioneze sigur şi rapid; să aibă o rată minimă a alarmelor false; să anunţe în timp foarte scurt instituţiile desemnate pentru intervenţie; să permită analiza post-eveniment în vederea recuperării unor prejudicii şi îmbunătăţirii metodelor de prevenire a evenimentelor nedorite. Funcţiile supravegherii presupun: supravegherea zonei (spaţiu deschis); supravegherea periferică a unui perimetru delimitat (atac din exterior asupra pereţilor, geamurilor şi uşilor); supravegherea prezenţei în spaţii închise (încăperi, culoare). Metode de detecţie a tentativelor de pătrundere prin efracţie: detectarea deschiderii uşilor şi a geamurilor folosind contacte magnetice, inductive sau mecanice; semnalarea agresiunii utilizând butoane sau pedale de panică; detectarea mişcării folosind detectoare cu infraroşu şi microunde; detectarea spargerii geamurilor folosind metode active, pasive şi acustice; detectarea penetrării pereţilor folosind detectoare de vibraţii.