Ignifugarea – operatia de tratare a unui material combustibil cu ignifuganti numiti antipirene în scopul modificării capacitătii de aprindere a arderii independente si a propagării flăcării.
Substanta ignifugă – este un inhibitor de flacără care se aplică pe produse combustibile pentru a le conferi proprietăti ca imediat după îndepărtarea sursei de aprindere, propagarea flăcării în masa lor să încetinească sau să înceteze.
Limita de rezistentă la foc – este durata de timp până la care elementul de constructie îsi pierde capacitatea de rezistentă la foc într-un incendiu standard.
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.
