Osteoporoza este definită de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) ca o scădere a densitătii minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviatii standard fată de media persoanelor tinere de acelasi sex, măsurată cu DEXA. Desi există posibilităti de tratament al osteoporozei, preventia este în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidenta fracturilor. Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă si activitatea hormonala, femeile sunt mai expuse decât bărbatii, mai ales în primele decade după menopauza.
Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu exceptia situatiei în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau dacă a scăzut evident în înăltime. Examinarea sângelui este de regulă normală, iar radiografia nu poate diagnostica boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidentiind una sau mai multe fracturi vertebrale.
Modalitatea prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasă redusă este densitometria. Aceasta se poate face prin:
Pentru a opri evolutia bolii si a evita fracturile persoanele afectate pot: