Kinetotarapia provine din limba greaca si inseamna terapie prin miscare.

Kinetoterapia este una din procedurile utilizate in recuperarea medicala in scop profilactic sau terapeutic si foloseste exercitiul fizic intr-un ansamblu de tehnici aplicate individual in functie de diagnostic, de particularitatile pacientului si de deficitul functional al acestuia.

Kinetoterapia era practicata inca din antichitate sub forma de exercitiile fizice (China, India, Grecia, Egipt), in special pentru mentinerea unei bune forme fizice, dar si pentru tratarea unor afectiuni precum dureri musculare, guta, obezitate etc. In antichitate exerctiile practicate cuprindeau exercitii de tinuta, lupta cu sabia, aruncarea sulitei si discului, alergarea, boxul, aruncarea cu piatra, sariturile, inotul.

Hipocrat a studiat atent efectele fiziologice ale gimnaticii si masajului definind sanatatea ca un echilibru intre exercitiile fizice si alimentatie. El a sesizat pentru prima data relatia dintre miscare – hipertrofie si imobilizare – atrofie musculara. El sustinea ca exercitiul fizic si masajul influenteaza favorabil respiratia, metabolismul, circulatia sanguine si echilibreaza activitatea sistemului nervos central.

Dupa Hipocrat au fost si altii care au initiat dezvoltarea domeniului kinetoterapie: Antylos – intemeietorul gimnasticii terapeutice, Herodicus – a elaborat normele gimnasticii terapeutice, Platon a prezentat un sistem de educatie armonioasa a corpului considerand gimnastica, masajul, baile, odihna si alimentatia drept factori determinanti ai educatiei estetice.

Principalele obiective ale kinetoterapiei sunt:

• Relaxarea
• Corectarea posturii si aliniamentului corpului
• Cresterea mobilitatii articulare
• Cresterea fortei musculare
• Cresterea rezistentei musculare
• Cresterea coordonarii, controlului si echilibrului
• Corectarea deficitului respirator
• Antrenamentul la efort
• Reeducarea sensibilitatii

Kinetoterapia reprezinta un factor important in promovarea unei stari optime de sanatate in randul populatiei.

Kinetoreapia profilactica cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului, avand ca scop mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional, aplicarea unor programe de prevenire a unor posibile agravari sau complicatii in unele boli cornice.

Kinetoterapia de recuperare foloseste programe de exercitii fizice, ce au ca scop refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii in situatii de readaptare functionala.

Exista mai multe tipuri de tehnici utilizate in programele de kinetoterapie, de exemplu: kinetoterapia pasiva, kinetoterapia pasivo-activa, kinetoterapia activa, etc. Fiecare program de kinetoterapie este adaptat pentru fiecare pacient in parte, in functie de patologie, status functional, deficit, comorbiditati, etc.

Kinetoterapia presupune respectarea constanta a unor reguli stricte atat de catre pacient, cat si de kinetoterapeut. Ele reprezinta principiile de baza ale kinetoterapiei, mai exact respectarea principiului “primum non nocere” (in primul rand sa nu faci rau).

Prin kinetoterapie pot fi tratate numeroase afectiuni, cum ar fi:

• Afectiuni ortopedice si posttraumatice ale aparatului locomotor: fracturi (fracturi la nivelul membrului superior sau inferior), rupturi ligamentare, entorse, luxatii, recuperarea artroplastiilor (recuperare dupa protezare), recuperarea dupa meniscectomie;
• Afectiuni de tip neurologic: hemipareze, tetrapareze, parapareze, neuropatii, radiculopatii, nevralgii, tulburari de coordonare, sindrom vertiginos, boala Parkinson, Scleroza multipla;
• Afectiuni de tip neuro-chirurgical: hernia de disc, ante si postoperator;
• Afectiuni reumatismale degenerative: artroze, spondiloze, poliartroze;
• Afectiuni reumatismale inflamatorii: poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta, artrita psoriazica;
• Afectiuni de tip cardio-vascular: recuperarea post infarct-miocardic;
• Afectiuni de statica vertebrala: cifoze, scolioze, hiperlordoze, cifoscolioze;
• Afectiuni endocrine si metabolice: obezitatea.
• Afectiuni din sfera pediatrica: afectiuni ortopedice – picior plat, talus valgus, varus equin, genuvarum, genuvalgum, luxatii congenitale de sold; deformari ale coloanei – scolioze, cifoscolioze, torticolis; sechele dupa fracturi, luxatii, entorse; afectiuni neurologice – encefalopatii sechelare infantile; obezitate; tulburari de mers, tulburari de statica, de postura etc.

Kinetoterapia la copii este esentiala la mai ales daca exista anumite probleme ale copilasului. Kinetoterapeutul trebuie sa reprezinte o constanta si un factor esential in procesul de tratament. El reuseste sa transforme exercitiile de kinetoterapie in adevarate jocuri care vor stimula copilul si il vor determina sa participle in mod activ la programul de kinetoterapie.

In programele de kinetoterapie, abilitatile sociale, emotionale, cognitive si de comunicare sunt exersate la fel ca orice alta aptitudine motrica. Este dovedit stiintific ca exercitiile fizice ale programelor de kinetoterapie duc la diminuarea agresivitatii si autoagresivitatii, a comportamentului hiperkinetic si a stereotipurilor la copii.