Ce este consultatia?

Consultatia reprezinta examinarea unui pacient de catre medicul veterinar pentru stabilirea statusului clinic al animalului sau a unui diagnostic si indicarea tratamentului.

Ce implica o consultatie?

Consultatia, in cadrul medicinei veterinare, se realizeaza pe baza unui plan de examinare clihica bine stabilit unde sunt parcurse urmatoarele etape:

• Indentificarea animalului (specie, rasa, varsta, sex, semne particulare, numarul microcipului, nume si adresa proprietar).
• Anamneza (istoricul, semnele clinice observate de catre proprietar) reprezentata de intrebarile adresate de catre medicul veterinar proprietarului pentru a obtine cat mai multe informatii despre animalul prezentat la medic.
• Examinarea starii generale prezente, fiind incluse conformatia, constitutia, temperamentul, starea de intretinere, facies (expresia fetei animalului), atitudinea animalului.
• Examinare fanere si piele
• Examenul mucoaselor aparente
• Examinarea limfonodurilor superficiali
• Masurarea valorilor: temperaturii corporale, puls, frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, greutate corporala.
• Examinarea pe aparate: digestiv, respirator, cardio-circulator, urinar, locomotor, genital, endocrin, nervos.

Important: planul de examinare nu este intotdeauna urmat de catre medicul veterinar, acesta avand autoritatea si capacitatea de a hotari ordinea de examinare. Evaluarea incepe intotdeauna cu aparatul suferind urmat de analizarea celorlalte aparate.

Care sunt metodele de examinare clinica a animalului?

Metodele de examinare clinica sunt alcatuite din doua grupe si anume: metode generale si metode speciale.

Metode generale: se folosesc obligatoriu in evaluarea clinica a animalului urmand ordinea corespunzatoare:

• Inspectie: in cadrul acestei metode sunt culese informatii despre animal si semne de boala in special cu ajutorul vazului. Inspectia se realizeaza in doua etape: de la distanta si din apropiere.
• Palpatie: include obtinerea de informatii prin perceperea tactila a regiunilor evaluate. Poate fi de natura superficiala, unde apasarea se face usor, prin atingere si de natura profunda, unde apasarea este progresiva, efectuata cu varful degetelor sau podul palmei.
• Percutie: presupune lovirea usoara si repetata cu degetele sau cu ajutorul unui instrument de percutie a suprafetei corporale examinate avand ca rezultat vibratia tesuturilor si aparitia unor sunete ce indica starea fizica a regiunii evaluate.
• Ascultatia: receptionarea auditiva a zgomotelor fiziologice sau patologice ce se produc in interiorul organismului. Poate fi directa (cu urechea examinatorului) sau indirecta (prin intermediul stetoscopului).
• Aprecierea temperaturii corporale: stabilirea caldurii corporale prin verificare subiectiva (prin atingerea cu dosul palmei a zonei examinate) sau obiectiva (utilizand un termometru).

Metode speciale: investigatii menite sa completeze metodele generale ce nu au caracter obligatoriu, reprezentate de metode fizice (Rx, RMN, CT, ecografie, raclaj, punctie etc.), biochimice (analize de sange si urina etc.), biologice (bacteriologic, parazitologic, serologic, virusologic etc.)