Aceasta afirmatie a Prof. Toma T. Mugea a devenit cunoscuta in lumea intreaga datorita numeroaselor lucrari stiintifice comunicate si prezentate la prestigioase congrese internationale, la care a fost invitat in calitate de expert in chirurgia estetica a sanului.
Implantele mamare sunt folosite in chirurgia estetica si in chirurgia plastica de reconstructie a sanilor de peste 30 de ani, experienta dobandita, atat din punct de vedere chirurgical cat si din punct de vedere al tehnologiei fabricarii implantelor, contribuind la obtinerea unor rezultate spectaculoase.
Acest tip de operatie se adreseaza femeilor cu sanii prea mici in comparatie cu trunchiul (date reiesite din masuratorile si calcululele efectuate pe baza schemei Prof. Toma T. Mugea), cu sanii moderat cazuti, (situatie aparuta fie dupa nastere si alaptare, fie dupa o masiva pierdere in greutate), sau la femeile la care sanii nu au fost niciodata complet dezvoltati.
Din pacate, nici un exercitiu fizic sau tratament hormonal, nu are un efect notabil asupra volumului sanilor mici. In afara celei chirurgicale, nu este nici o alt a metoda care sa creasca evident marimea si consistenta sanilor. De aceea mamoplastia de augmentare a devenit una din cele mai frecvente interventii chirurgicale folosite in chirurgia estetica, anual fiind operate numai in USA peste un milion de femei.
Aceasta operatie are un impact psihologic major, ajutand multe femei sa dobandeasca o imagine mai buna despre propria persoana, prin aceasta contribuind la cresterea incredererii in sine.
Preoperator pacientele sunt foarte atent examinate de catre chirurg, luindu-se in calcul marimea si forma trunchiului, dimensiunile sanului, proiectia sa fata de torace, precum si forma, pozitia si dimensiunile areolei mamare, in vederea intelegerii cat mai corecte a problemelor existente obiectiv si a stabilirii strategiei chirurgicale necesare rezolvarii lor.
Daca volumul mic este insotit si de caderea sanilor (ptoza mamara), intr-un grad ce nu poate fi corectat numai cu ajutorul implantelor mamare, excesul cutanat poate fi indepartat prin asocierea unei operatii de mastopexie (ridicarea sanilor), interventie care poate fi efectuata in acelas timp operator sau dupa cateva luni.
Marirea sanilor cu ajutorul implantelor mamare nu modifica functia de lactatie a sanului. Implantul poate fi asezat in spatele glandei mamare sau in spatele muschiului pectoral. Incizia pe care noi o recomandam este situata la nivelul santului inframamar, pe o lungime de 4-6 cm.
Preferam aceasta localizare deoarece accesul in spatiul retroglandular este direct, nu sunt interferente cu tesutul glandular si cicatricea este foarte putin vizibila. Sunt unii chirurgi care folosesc si incizii la nivelul areolei mamare. Noi nu suntem de acord cu aceasta deoarece prin acest abord sunt sectionate atat canalele galactofore cat si glanda mamara. Astfel se creaza o posibilitate de contaminare bacteriana a implantului, crescand riscul aparitiei contractiei capsulare si in acelas timp modifica arhitectura glandei mamare, generand dificultati la interpretarea unei mamografii ulterioare. De asemenea abordul transareolar poate afecta alaptarea, prin sectionarea canalelor galactofore.
Dupa interventie functia sanului va fi nemodificata. Poate exista totusi o modificare a sensibilitatii la nivelul areolei, care revine la normal in cateva luni.
Mamoplastia de augumentare nu creste dar nici nu scade riscul de dezvoltare ulterioara a unui cancer mamar. Milioane de mamoplastii de augumentatie au fost facute in lume si nu exista nici un studiu care sa demonstreze o legatura intre tratamentul de marire al sanilor folosind implantele si aparitia cancerului mamar.
Operatia
Mamoplastia de augumentatie consta in marirea sanilor, prin introducerea unui implant dintr-un material gelatinos, printr-o incizie mica, intr-un buzunar creat in spatele fiecarei glande mamare. Implantul poate fi plasat in spatele sau in fata muschiului pectoral, care acopera coastele.
Asezarea implantului in fata muschiului pectoral poate fi facuta atunci cand pacienta are un tesut adipos si glanda mamara relativ bine reprezentate, la nivelul regiunii pectorale, astfel incat implantul sa fie bine acoperit.
Daca aceste tesuturi sunt subtiri, slab reprezentate, pentru a se preveni aspectul neplacut de evidentiere a marginilor implantului, se recomanda asezarea implantului intr-un plan mai profund, in spatele muschiului pectoral. Dezavantajul acestei pozitii il constituie prezenta riscului de deplasare laterala a implantului, in cazul in care pacienta este sportiva si foloseste intens musculatura pectorala (inotatoare, shioare, balerina, body bilding, etc.).
Asezarea implantului in fata muschiului pectoral poate fi facuta atunci cand pacienta are un tesut adipos si glanda mamara relativ bine reprezentate, la nivelul regiunii pectorale, astfel incat implantul sa fie bine acoperit.
Daca aceste tesuturi sunt subtiri, slab reprezentate, pentru a se preveni aspectul neplacut de evidentiere a marginilor implantului, se recomanda asezarea implantului intr-un plan mai profund, in spatele muschiului pectoral. Dezavantajul acestei pozitii il constituie prezenta riscului de deplasare laterala a implantului, in cazul in care pacienta este sportiva si foloseste intens musculatura pectorala (inotatoare, shioare, balerina, body bilding, etc.).
Implantele pot fi de diferite tipuri, forme si dimensiuni, adaptate diferitelor conditii biologice pe care le pot prezenta pacientele. Noi recomandam implantele cu gel siliconic coeziv, care au o consistenta mai apropiata de aceea naturala a sanului, astfel ca la persoanele cu tesuturile de invelis mai subtiri, senzatia perceputa la palpare este asemanatoare cu a sanului normal. Implantele cu ser fiziologic au fost introduse in Statele Unite ca solutie alternativa, intr-o perioada in care folosirea siliconului era blamata in mod nejustificat.
Trebuie retinut faptul ca atat implantele cu ser fiziologic cat si cele cu silicon au acelas tip de invelis, confectionat din silicon, deci suprafata de contact cu organismul uman este identica. Ca si avantaj, implantele cu ser fiziologic se pot aplica printr-o incizie de numai 2-3 cm lungime, dar prezinta si unele dezavantaje: senzatia la palpare este mai putin placuta, iar in unele cazuri, se poate pierde ser fiziologic pe la nivelul valvei. Aceasta pierdere de volum poate apare la cateva luni de la operatie, si este lenta in timp. De asemenea pierderea de lichid nu are legatura cu eventuala palpare sau masajul mai agresiv al sanului.
Marimea implantului poate varia in functie de dorin t a pacientei si de sfatul chirurgului. In orice caz, marimea implantului este selectata pe baza gradului de tensiune din interiorul sanului si forma tesutului mamar capabil sa accepte implantul. De asemenea, trebuie luate in calcul atat statura cat si dezvoltarea fizica generala.
La clinica noastra exista posibilitatea de a masura exact marimea necesara, tinand cont si de dorinta pacientei. Obiectivul comun este obtinerea unui rezultat cat mai apropiat de aspectul natural.
Vor exista cicatrici, dar acestea vor fi cat se poate de mici (de obicei 4-6 cm) si ascunse in pliul inframamar. In majoritatea cazurilor ele se atenueaza in timp si devin greu de observat.
In momentul in care va decideti pentru operatie, trebuie sa luati in considerare anumiti factori, cum ar fi:
Operatia se face in anestezie generala si dureaza aproximativ 1 ora. Plaga va fi suturata cu fire plasate la interior, iar tegumentul va beneficia de aplicarea unui spray adeziv si catorva benzi de hartie speciala, ce favorizeaza obtinerea unor cicatrici fine, putin vizibile. Pacientul nu trebuie sa revina pentru scos fire!
Uneori poate fi necesara plasarea unor tuburi de drenaj, exteriorizate pe partea laterala a trunchiului. Acestea vor fi scoase dupa 12 ore de la operatie.
Dupa operatie se aplica un pansament steril, care protejaza rana. La 24 de ore, acest pansament va fi indepartat, iar pacienta poate face dus. Imediat postoperator oate fi prezenta o senzatie de discomfort, chiar durere, care dispare dupa administrarea unor medicamente antalgice. Miscarile bratelor vor fi cateva zile usor limitate, iar activitatea obisnuita se poate relua dupa 7-10 zile.
Eforturile fizice intense si ridicarea de greutati sunt strict interzise pentru 3 saptamani, iar reluarea actvitatii fizice de performanta se va face treptat, pe parcursul a 6 saptamani.
Se recomanda ca timp de 6 saptamani sutienul sa fie purtat permanent. Este bine ca acesta sa fie confectionat dintr-un material moale, confortabil si sa nu contina armatura de sarma la baza.
Este interzis ca 3 saptamani inainte de operatie si 3 saptamani postoperator, sa luati aspirina sau medicamente care contin aspirina. De asemenea nu se recomanda folosirea, pe aceeasi perioada, a pastilelor anticonceptionale.
Nu se recomanda expunerea la soare sau solar timp de 3 luni postoperator.
Riscurile operatiei:
In afara complicatiilor generale, comune oricarei interventii chirurgicale (reactii alergice, hemoragia, hematomul, infectia,necroza partilor moi) pot apare unele complicatii specifice acestui gen de operatii. Trebuie subliniat ca aceste complicatii sunt posibile dar foarte putin probabile.
Analizele preoperatorii efectuate in ziua operatiei, precum si consultatia anestezico-chirurgicala detaliata, la care se adauga onestitatea pacientului in relatarea corecta a antecedentelor si eventualelor probleme de sanatate pe care le are, sunt elemente care contribuie la reducerea marcata a acestor riscuri, fara insa a le anula.
Ca si posibile complicatii, literatura de specialitate mentioneaza:
1. Sangerarea - in orice interventie chirurgicala exista riscul sangerarii sau a formarii hematomului (colectie de sange sub piele). Sangerarea poate apare, dar prin controlul hemostazei cu ajutorul fibrelor optice se reduce mult aceasta posibilitate.Totusi daca se produce precoce postoperator, este necesar drenajul (orice colectie fluida din jurul implantului necesita drenaj). Orice interventie chirurgicala de acest tip poate determina tumefactia, echimoza sau colorarea sanului si zonei inconjuratoare.
2. Infectia poate apare intr-un numar foarte redus de cazuri, necesitand indepartarea temporara a implantului si toaleta regiunii. La cateva luni de la vundecarea procesului septic, va fi introdus un implant nou, deoarece un implant extras nu mai poate fi folosit!
3. Contractia capsulara - reprezinta cea mai comuna problema legata de orice tip de implant. Acest fenomen consta in dezvoltarea in jurul implantului a unui strat de tesut fibro-conjunctiv de reactie - de altfel acesta este raspunsul natural al organismului la introducerea in corp a unui material strain. Ideal, capsula ramane supla si pliabila. In cazul in care tesutul cicatriceal se ingroasa si se contracta, acesta comprima implantul, iar sanul apare rotund si ferm, uneori sensibil. Contractia capsulara poate incepe oricand postoperator, chiar si dupa cateva luni si, cel mai frecvent, apare intr-o singura parte. Deoarece cicatricea capsulara se produce intotdeauna intr-un anumit grad in jurul implantului, retractia capsulara este considerata un risc important al implantului mamar. Pentru a se diminua raspunsul organismului la implant, se combina tipul de implant texturat cu o tehnica chirurgicala adecvata de plasare a implantului - anterior sau posterior de muschiul pectoral. Formarea capsulei poate modifica si forma sanilor si poate fi necesara o reinterventie chirurgicala de corectie.
4. Forma si simetria sanilor - Cresterea volumului sanilor nu corecteaza si asimetria lor (de obicei implantele iau forma sanului).
5. Durerea si un grad de discomfort pot apare uneori imediat postoperator, dar scad de obiceiodata cu vindecarea, iin primele 3 saptamani.
6. Spargerea sau ruptura implantului e ste foarte putin probabila in cazul implantelor moderne, dar se poate intampla ca urmare a unei loviri puternice a pieptului (agresiune, lovire cu mingea de golf sau tenis cu o forta deosebita, sau intr-un accident rutier). Foarte rar, implantul se poate rupe in timpul masajului sau a manipularii. Invelisul implantului poate fi indepartat usor, dar continutul de gel silicon care s-a scurs, poate impune extragerea ?in bloc?, impreuna cu o parte a tesutului mamar inconjurator. Este una din complicatiile cele mai severe ale implantului mamar cu silicon lichid. Aceste dezavantaje au fost corectate prin folosirea implantelor de ultima generatie, cu gel coeziv de silicon, care nu curge si se comporta ca o masa unitara. Ruptura implantului poate fi diagnosticata clinic, ultrasonografic, sau radiografic.
7. Examinarea sanului si raxele X. Desi prezenta unui implant la nivelul sanului poate influenta citirea radiologica a unei mamografii (iar acest lucru poate impiedica detectarea unui cancer in stadiu incipient), acum exista tehnici noi care rezolva aceasta problema. Statisticile au demonstrat ca mamografia este la fel de utila in depistarea cancerului mamar atat la pacientele cu implante cat si la cele fara implante, daca citirea a fost atenta. De aceea este important sa informati radiologul si pe cel care va face radiografia, despre existenta implantului, pentru ca exista tehnici specifice de vizualizare a tesutul care inconjoara implantul.
8. Un traumatism sau o interventie chirurgicala asupra sanului p ot duce la formarea unor depuneri mici de calciu care pot fi vizualizate mamografic. Aceste depozite pot apare numai dupa ani de zile de la interventia chirurgicala si ocazional o biopsie poate fi necesara pentru a confirma ca aceste depozite sunt inofensive.
9. Modificari ale sensibilitatii mamelonului pot apare uneori dar de obicei, sensibilitatea revine la normal in cateva saptamani. Ocazional, modificarile de sensibilitate pot fi permanente sau, zona mamelonara poate deveni suprasensibila. In plus, sensibilitatea in zonele distale ale sanului se poate deteriora pana cand se refac nervii senzitivi. Unii pacienti relateaza chiar o senzatie de tip soc electric. Toate aceste modificari dispar cu timpul.
10. Rejetul / Respingerea implantului este extrem de rara.
11. Boli autoimune. Motivul principal pentru care siliconul este atat de folosit in medicina deriva din faptul ca este considerat inert si biocompatibil sau neutru in interiorul corpului. Cu toate acestea, unele rapoarte recente au sugerat ca implantele de silicon pot cauza boli autoimune sau boli specifice ale tesutului conjunctiv. Statistic, este dovedit faptul ca incidenta bolilor autoimune la femei este crescuta fata de barbati. Aceste tipuri de afectiuni, incluzand artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia, aparute la persoane cu implante mamare sunt coincidente. Nu a putut fi dovedita o relatie cauza-efect intre implantele mamare si aceste boli.
In final, este important de mentionat ca majoritatea pacientelor sunt foarte incantate de modificarile sanilor, iar dupa o perioada de 3 saptamani prezenta implantelor nu mai reprezinta o problema.
Aceasta nota a fost pregatita pentru a va furniza informatii inaintea consultatiei si pentru a va incuraja si a raspunde celor mai frecvente intrebari puse despre acest tip de operatie estetica. Daca aveti alte nelamuriri sau daca doriti o consultatie, nu ezitati sa ne contactati.
