Teatrul ca joc, cu intrarile si iesirile continue din rol si personaj, permite experimentarea situatiilor diferite de cele normale, ajuta la descoperirea echilibrului in relatiile cu ceilalti si intelegerea propriilor nevoi si dorinte. Prin personaj, actorul devine protagonist, contribuind astfel la o imagine de sine puternica si pozitiva. Reusita urcarii pe scena ajuta la depasirea fricii de expunere, a blocajelor fizice si emotive si la cresterea dorintei de exprimare. Prin improvizatie se dezvolta imaginatia, care instaleaza universuri paralele vietii cotidiene, puncte de vedere inconsecvente care ofera alternative la perceptia imaginilor si sentimentelor.