Angajatorii din orice domeniu de activitate, atât public, cât şi din cel privat, sunt obligaţi să respecte reglementările în vigoare privind prevenirea, depistarea şi dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesie. Cele mai eficiente metode de evaluare a stării de sănătate a lucrătorilor în relaţie cu expunerea la riscuri profesionale sunt examenele medicale de medicina muncii.
Medicina muncii (după OMS şi OIM) are drept scopuri: protecţia angajaţilor împotriva oricărui impact asupra sănătaţii care ar putea rezulta prin desfaşurarea activitaţii profesionale, menţinerea unei bune stări fizice, psihice şi sociale a angajaţilor prin evaluarea competenta a condiţiilor de muncă, a riscurilor profesionale, a efectelor muncii şi condiţiilor de muncă asupra sănătaţii acestora.
Funcţia de medic de medicina muncii este exercitată numai de medicul specialist sau primar de medicina muncii, cu drept de liberă practică. Medicul de medicina muncii este pregătit prin rezidenţiat, prin parcurgerea unui program complet în pregătirea de specialitate, aprobat de Ministerul Sanataţii şi Colegiul Medicilor din România şi confirmat prin promovarea examenului de specialitate. (Legea 418/2004, art.1 si 2)
Abordarea sănătăţii ocupaţionale nu ar trebui privită ca fiind exclusiv o sarcină ce trebuie îndeplinită pentru a fi în legalitate, deoarece prin aplicarea cât mai eficientă a strategiei de prevenţie sunt create o serie de beneficii printre care:
Conform publicaţiilor din cadrul Agenţiei Europene pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (EU-OSHA), în fiecare an, peste 5 500 de persoane îşi pierd viaţa în UE ca urmare a accidentelor la locul de muncă şi peste 159 000 mor în urma unei boli profesionale. Aceste statistici pot fi îmbunătaţite dacă toţi cei implicaţi în procesul muncii vor comunica şi colabora în vederea luării deciziilor optime.