Este o specialitate de granita intre stomatologie si medicina generala, care se ocupa in principal cu diagnosticarea si tratamentul afectiunilor mucoasei bucale.

Cuprinde afectiunile localizate la nivelul mucoasei cavitatii orale (obraji, limba, palat);

Tratamentul gingivo-stomatitelor ulcero-necrotice;

Tratamentul gingivitelor herpetice, micotice;

Tratamentul gingivo-somatitelor aftoase recidivante (afto-orale);

Tratamentul afectiunilor acute sau cronice ale mucoasei, limbii.

LEZIUNILE MUCOASEI CAVITATII BUCALE

La nivelul cavitatii bucale pot aparea o serie de manifestari ale unor afectiuni generale. Aceste leziuni pot fi, uneori, chiar semnele unice de debut ale unor boli, ceea ce face deosebit de importante pentru diagnosticul bolii generale.

Prezenta acestei leziuni la acest nivel este repede sesizata de pacient, datorita bogatei sensibilitati a zonei mucoasei bucale, urmarea fireasca fiind prezentarea la un control de specialitate pentru precizarea unui diagnostic si a unui tratament adecvat.

Mucoasa bucala cuprinde urmatoarele:

- gingia;

- mucoasa obrajilor si buzelor;

- limba;

- planseul bucal;

- orofaringele si mucoasa regiunii amigdaliene.

Cavitatea bucala este colonizata de o mare varietate de germeni, cei mai multi comensuali, dar care pot deveni patogeni atunci cand reactivitatea organismului scade. De asemeni, odata cu alimentele, in cavitatea bucala pot patrunde microorganisme straine de flora bucala obisnuita, unele cu o virulenta deosebita (streptococul betahemolitic).

Fata de aceste agresiuni, ea prezinta o serie de mecanisme de aparare, precum: saliva (bogata in substante active de inhibare a microorganismelor), integritatea mucoasei bucale, tesuturile limfoide bucale (amigdalele palatine si linguale), mecanismele imune din mucoasa. Va vom prezenta, pe scurt, cele mai frecvente leziuni la acest nivel.

AFTELE BUCALE

Apar frecvent la adulti, au ca etiologie mecanisme imunologice si pot fi produse si de factori locali favorizanti (dulciurile cu alune, nuci, ciocolata; ferment excesiv; eruptia dentara; traumatismele cu periuta dentara, virozele, afectiunile gastrointestinale, sarcina, menstruatie, stres).

Cel mai frecvent, leziunea este observata cand trece in stadiul de ulceratie de culoare alb-galbui, este bine conturata, se vindeca fara cicatrice in 7-10 zile si este foarte dureroasa, de regula la masticatie si deglutitie, motiv pentru care pacientul prezinta hipersalivatie. Recidivele apar dupa perioade variate de timp, in mod imprevizibil, de la cateva zile la cativa ani.

Tratamentul se efectueaza cel mai frecvent prin prescrierea unui colutoriu bucal in care sunt asociate antibiotice, antiseptice, anestezice locale, corticoizi sau cauterizare locala cu nitrat de argint 20-30%.

O metoda naturista dar eficienta o reprezinta si tincturii de propolis. Trebuie luate cate 15 picaturi de tinctura de propolis de trei ori pe zi, puse pe o bucatica de paine, deoarece in apa aceasta se cristalizeaza. Evident, tratamentul este interzis celor care au alergie la propolis.

HERPESUL

Cel mai frecvent leziunile sunt produse de virusul herpes I. Contaminarea se face, de regula, in copilarie sau adolescenta, prin contact cu persoanele infectate. In urma contactului are loc primoinfectia herpetica care, dupa o perioada de incubatie de cateva zile se manifesta prin gingivo-stomatita herpetica primara. Este o eruptie veziculara ulcerativa localizata la nivelul mucoasei bucale si pe jonctiunea cutaneo-mucoasa (rosu de buza, piele), insotita de alterarea starii generale: febra, cefalee, adenopatie satelita. Vindecarea leziunilor se face in 7-12 zile, fara cicatrici, dar virusul ramane cantonat in organism in stare latenta, localizat la nivelul ganglionilor trigeminali.

Reactivarea virusului se produce in urma unor factori declansatori ca: expunerea la radiatii ultraviolete, frig, ingestie de alimente ca produc afectiuni gastrointestinale, gripa, vaccinari, ciclu menstrual, traumatisme, extractii, stres sau imunodepresie. In acest context apare infectia herpetica secundara, cu caracter mai restrans decat eruptia primara, stare generala neafectata. De remarcat ca leziunile localizate pe mucoasa bucala si jonctiunea cutaneomucoasa sunt precedate de semne prodromale: prurit, usturime, durere la locul de aparitie.

Pentru ameliorarea simptomatologiei se utilizeaza ape de gura si colutorii bucale cu analgezice, antibiotice, iar pe cale generala se administreaza Aciclovir pentru a preveni extinderea leziunilor.

HIPERTROFIILE GINGIVALE

Sunt cresteri de volum ale gingiilor de cauze diferite. Sunt relativ frecvent intalnite si produc modificari functionale si estetice. Volumul si culoarea sunt diferite in functie de structura histologica, cel mai frecvent sunt sangerande, moi, cu caracter inflamator sau ferme, fibroase.

Pot aparea in cursul unor stari fiziologice, cum ar fi: pubertatea, ciclul menstrual, sarcina, datorita modificarilor hormonale specifice in aceste perioade, prin administrare de anticonceptionale, menopauza, dar si in cazul unor boli sistemice ca: diabet, hipovitaminoza C, leucemii, anemii, trombocitopenii, sau prin administrare de medicamente: hidantoina, Nifedipin, ciclosporine (imunosupresoare).

CANDIDOZA BUCALA

Este o infectie produsa de fungi din genul Candida si este cea mai frecventa micoza a cavitatii bucale. Candida albicans este o ciuperca care poate fi identificata obisnuit in cavitatea bucala, fiind nepatogena. Exista, insa, anumite conditii care o transforma intr-un microorganism agresiv, si anume: excesul de antibiotice, diabetul, sarcina si utilizarea contraceptivelor, medicatie imunosupresoare, bolile endocrine, igiena bucala proasta, fumatul, protezele vechi neadaptate etc.

Formele cele mai frecvente de candidoza sunt la nivelul gingiei si mucoasei bucale, si se manifesta prin durere la atingere, masticatie, contact cu alimente, fisuri la nivelul comisurilor bucale. Leziunile pot fi de forme variate: atrofice – zone eritematoase culoare rosie catifelata, presarate cu zone de eroziune, asociate cu usturime, arsura, uscaciunea gurii; hipertrofice – zone de culoare alb sidefie, reliefate, care nu se indeparteaza prin stergere, localizata pe gingie, obraz, palat, fata dorsala a limbii.

MANIFESTARI ALERGICE

Desi acest tip de reactii apar mai frecvent la nivelul pielii, mucoasa bucala poate fi si ea sediul unor conflicte alergice. Astfel de reactii se intalnesc cel mai frecvent la medicamentele: antimalaricele, aspirina, barbituricele, codeina, saruri de aur, indometacin, oxacilina, penicilina, streptomicina, conservanti si stabilizatori ai medicamentelor; alimente: produse din carne conservata, mezeluri, lapte praf, oua, zmeura, fragi, branzeturi fermentate, peste, moluste; guma de mestecat; componente din pastele de dinti, ape de gura.

Reactia alergica se manifesta prin modificarea de culoare a gingiei, ea devine rosie intens, volumul este crescut, sangereaza cu usurinta, frecvent este asociata cu afectarea limbii si buzelor (glosita si cheilita).