POLIAMIDE – PA Acesti polimeri au in structura gruparea (-CO-NH-) si rezulta din policondensarea aminelor cu acizi dibazici sau din polimerizarea acizilor aminici (sunt cunoscuti si cu denumirea comerciala de nylon). Se cunosc un numar mare de poliamide in functie de natura poliaminei sau a poliacidului, de proportia acestora, conditiile de fabricare etc. Se fabrica si poliamide modificate cu diverse produse. O proprietate particulara a multor poliamide este aceea ca pot forma un filament in care grupele structurale sunt orientate in directia axei. Clasificarea uzuala a poliamidelor este cea numerica, bazata pe indicarea numarului de atomi de carbon din amina respectiva urmata de numarul de atomi de carbon din acid. Cele mai cunoscute POLIAMIDE sunt: a) PA ALIFATICE: PA6, PA 66, PA 610, PA 7, PA 9, PA 10, PA 11, PA 12 b) PA AROMATICA: poli-m-fenilenizoftalil c) PA MODIFICATA: PAM POLIAMIDE mai putin cunoscute (click aici) – PA 4 – pe baza de pirolidina; – PA 8 – pe baza de caprolactama si n-metoximetil; – PA 13 - pe baza de acid 13-aminotridecanoic; – PA 66/610 – copolimer hexametilendiamina + acid adipic + acid sebacic; – PA 6/12 - copolimer caprolactama + 1,12-dodecanlactama; – PA 6/13 – prin policondensarea acidului brasilic si hexametilendiaminei; – PA 13/13 - din doi monomeri, acidul 1,13-tridecanoic si 1,13-diaminotridecanoic. PROPRIETATI PRINCIPALE ALE POLIAMIDELOR: 1) PROPRIETATI AVANTAJOASE: rezistenta mare la abraziune, coeficient mic de frictiune, rezistenta foarte buna la oboseala si soc repetat, inertie si rezistenta relativ buna la agenti chimici. 2) PROPRIETATI DEZAVANTAJOASE: sensibilitate si absorbtie mare de apa si gonflare, acest lucru influentand defavorabil proprietatile mecanice. Pentru asigurarea unor proprietati tehnice la polimeri se adauga aditivi, umpluturi, agenti de ranforsare si materiale de lubrifiere. Copolimerizarea asigura: transparenta, flexibilitate si solubilitate mai mare, precum si puncte de topire mai coborate (deci o prelucrare mai usoara). Poliamidele cu grupe aromatice au rigiditate mai mare, punct de fuziune mai ridicat, prin urmare o rezistenta mai buna, dar supletea materialului este scazuta.