Articolul 6(3) din Directiva „Habitate” impune ca „orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul sitului Natura 2000 în cauză, dar este probabil să aibă un efect semnificativ asupra acestuia, singur sau în combinaţie cu alte planuri şi proiecte, se supune evaluării adecvate”. De asemenea, prevederile art. 6(3) şi 6(4) din Directiva „Habitate” se aplică şi propunerilor de situri Natura 2000 care sunt în procedură de desemnare.

Directivele „Păsări” şi „Habitate” stabilesc obligaţii în ceea ce priveşte managementul conservării naturii în statele membre, în general, şi a siturilor Natura 2000 a habitatelor naturale şi speciilor, în special. Un mecanism-cheie de conservare îl constituie luarea în considerare a implicaţiilor unui plan sau proiect asupra reţelei ecologice Natura 2000, înainte de a se lua orice decizie privind avizarea acestuia. Fiecare plan sau proiect aflat în procedură de aprobare, în orice etapă, trebuie să ia în considerare posibilele efecte pe care le-ar putea avea, singur sau în combinaţie cu alte planuri sau proiecte, asupra obiectivelor de conservare ale siturilor Natura 2000.EA nu interzice realizarea de planuri sau proiecte, ci constă într-o examinare de la caz la caz a implicaţiilor pentru situl Natura 2000 şi obiectivele sale de conservare. În termeni generali, art. 6(3) presupune o obligaţie în ceea ce priveşte luarea în considerare, în toate etapele procedurii, a efectelor potenţiale ale unui plan sau proiect asupra siturilor Natura 2000. Prevederile art. 6(3) nu se referă numai la planuri sau proiecte localizate în sit, ci şi la planuri sau proiecte situate în afara acestuia, dar care pot avea efecte semnificative asupra sitului.Mai multe detalii gasiti in procedura de evaluare adecvata.