LEGE privind Codul vamal al României

 

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

TITLUL I

Dispozitii generale

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare si definitii

Art. 1. – (1) Reglementãrile vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum si alte acte normative care contin prevederi referitoare la domeniul vamal.

(2) Codul vamal se aplicã schimbului de mãrfuri si bunuri dintre România si alte tãri, fãrã a aduce atingere reglementãrilor speciale prevãzute în alte domenii.

Art. 2. – (1) Reglementãrile vamale se aplicã în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în mãsura în care nu existã dispozitii contrare prevãzute în acordurile si conventiile internationale la care România este parte.

(2) Introducerea sau scoaterea din tarã a mãrfurilor, a mijloacelor de transport si a oricãror alte bunuri este permisã numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.

(3) În punctele de trecere a frontierei de stat si pe teritoriul tãrii sunt organizate birouri vamale care functioneazã potrivit legii.

(4) La trecerea frontierei de stat, mãrfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal si aplicãrii reglementãrilor vamale numai de autoritatea vamalã.

Art. 3. – (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum si marea teritorialã a României, delimitatã conform normelor dreptului international si legislatiei române în materie.

(2) Teritoriul vamal al României include si spatiul aerian al teritoriului tãrii si al mãrii teritoriale.

Art. 4. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:

persoanã– persoanã fizicã sau juridicã; în aceastã definitie se încadreazã si o asociatie de persoane fizice care, desi nu are personalitate juridicã, este recunoscutã de lege;

persoanã stabilitã în România– o persoanã fizicã cu domiciliul ori cu resedinta în România sau o persoanã juridicã care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociatia de persoane prevãzutã la pct. 1 cu sediul în România;

autoritate vamalã– autoritate învestitã, în principal, cu aplicarea reglementãrilor vamale;

birou vamal– unitate a autoritãtii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitãtile prevãzute în reglementãrile vamale;

birou vamal de intrare– biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, cãtre care mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie sã fie dirijate fãrã întârziere si la care acestea sunt supuse controalelor corespunzãtoare la intrare, destinate analizei de risc;

birou vamal de import– biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãtile vamale si controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinatie vamalã mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României;

birou vamal de export– biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãtile vamale si controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinatie vamalã mãrfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;

birou vamal de iesire– biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care mãrfurile trebuie sã fie prezentate înainte de a iesi de pe teritoriul vamal al României si unde acestea sunt supuse controlului vamal de iesire destinat analizei de risc;

decizie– orice act oficial al autoritãtii vamale privind reglementãrile vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informatiile tarifare obligatorii si informatiile obligatorii în materie de origine;

statut vamal– statutul unei mãrfi ca fiind marfã româneascã sau strãinã;

mãrfuri românesti:

a) mãrfuri obtinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea conditiilor de origine prevãzute în prezentul cod, care nu încorporeazã mãrfuri importate din alte tãri. Mãrfurile obtinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv nu se considerã a avea statut de marfã româneascã în cazurile de importantã economicã specialã determinate prin regulamentul vamal;

b) mãrfuri importate care au fost puse în liberã circulatie;

c) mãrfuri obtinute pe teritoriul vamal al României fie din mãrfurile prevãzute la lit. a) si b), fie din mãrfurile prevãzute la lit. b);

mãrfuri strãine– altele decât cele definite la pct. 11; mãrfurile românesti îsi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României;

datorie vamalã– obligatia unei persoane de a plãti cuantumul drepturilor de import sau de export;

drepturi de import:

a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la importul de mãrfuri;

b) taxele agricole si alte taxe la import introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;

drepturi de export:

a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la exportul mãrfurilor;

b) taxele agricole si alte taxe la export introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;

debitor– orice persoanã obligatã sã achite datoria vamalã;

supraveghere vamalã– orice actiune a autoritãtii vamale pentru asigurarea respectãrii reglementãrilor vamale si, când este cazul, a altor dispozitii aplicabile mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã;

control vamal– acte specifice efectuate de autoritatea vamalã pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale si a altor dispozitii legale privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României si alte tãri, inclusiv stationarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri românesti; aceste acte pot sã includã verificarea mãrfurilor, a datelor înscrise în declaratie, existenta si autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidentelor contabile ale agentilor economici si a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor si al altor mãrfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum si efectuarea de verificãri administrative si alte acte similare;

destinatie vamalã a mãrfurilor:

a) plasarea mãrfurilor sub un regim vamal;

b) introducerea mãrfurilor într-o zonã liberã sau antrepozit liber;

c) reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României;

d) distrugerea mãrfurilor;

e) abandonarea mãrfurilor în favoarea statului;

regim vamal:

a) punerea în liberã circulatie;

b) tranzitul;

c) antrepozitarea vamalã;

d) perfectionarea activã;

e) transformarea sub control vamal;

f) admiterea temporarã;

g) perfectionarea pasivã;

h) exportul;

declaratie vamalã– actul cu caracter public, prin care o persoanã manifestã, în formele si modalitãtile prevãzute în reglementãrile vamale, vointa de a plasa mãrfurile sub un anumit regim vamal;

declarant– persoana care întocmeste declaratia vamalã în nume propriu sau persoana în numele cãreia se face o declaratie vamalã;

prezentarea mãrfurilor în vamã– reprezintã înstiintarea autoritãtii vamale, în modalitatea prevãzutã de lege, despre sosirea mãrfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamalã;

liber de vamã– actiune prin care autoritatea vamalã lasã la dispozitia titularului declaratiei vamale mãrfurile vãmuite în scopul prevãzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

titularul regimului– persoana în numele cãreia s-a fãcut declaratia vamalã sau persoana cãreia i-au fost transferate drepturile si obligatiile persoanei mentionate anterior în privinta regimului vamal;

titularul autorizatiei– persoana cãreia i s-a eliberat o autorizatie;

risc– probabilitatea producerii, la intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României si alte tãri si la stationarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri românesti, a unui eveniment care fie:

a) împiedicã aplicarea corectã a reglementãrilor legale, fie

b) compromite interesele financiare ale României, fie

c) constituie o amenintare pentru securitatea si siguranta României, pentru sãnãtatea publicã, pentru mediu sau pentru consumatori;

gestionarea riscurilor– determinarea sistematicã a riscurilor si punerea în practicã a tuturor mãsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activitãti de genul colectãrii de date si de informatii, analizãrii si evaluãrii riscurilor, recomandãrii si adoptãrii de mãsuri, precum si controlul si evaluarea periodicã ale procesului si ale rezultatelor sale, pe bazã de surse si de strategii nationale si internationale.

CAPITOLUL II

Sistemul institutional al autoritãtii vamale

SECTIUNEA 1

Structura organizatoricã a autoritãtii vamale

Art. 5. – (1) Activitatea autoritãtii vamale se exercitã prin:

a) Autoritatea Nationalã a Vãmilor;

b) directiile regionale vamale;

c) birourile vamale.

(2) În cadrul birourilor vamale se pot înfiinta puncte vamale.

Art. 6. – (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridicã, finantat de la bugetul de stat, care se organizeazã si functioneazã în subordinea Ministerului Finantelor Publice, în cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscalã. Organizarea si functionarea acesteia se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.

(2) Autoritatea vamalã are o siglã ale cãrei caracteristici se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

(3) Salarizarea, precum si drepturile si îndatoririle personalului vamal sunt cele prevãzute de lege pentru functionarii publici si de Statutul personalului vamal.

(4) Functiile generale si specifice utilizate în Autoritatea Nationalã a Vãmilor, în directiile regionale vamale, în birourile si în punctele vamale se stabilesc prin lege.

Art. 7. – (1) Directiile regionale vamale si birourile vamale sunt unitãti subordonate Autoritãtii Nationale a Vãmilor.

(2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontierã sau închiderea celor existente se face prin hotãrâre a Guvernului.

(3) Directiile regionale vamale, birourile vamale de interior si punctele vamale se înfiinteazã prin decizie a Autoritãtii Nationale a Vãmilor.

Art. 8. – Autoritatea vamalã îsi desfãsoarã activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este posibil, în spatii date în folosintã gratuitã de cãtre detinãtorii legali.

SECTIUNEA a 2-a

Atributiile autoritãtii vamale

Art. 9. – (1) Autoritatea vamalã exercitã, în cadrul politicii vamale a statului, atributiile conferite prin reglementãrile vamale pentru realizarea controlului vamal al mãrfurilor introduse sau scoase din tarã.

(2) Controlul vamal se efectueazã la birourile si punctele vamale de cãtre personalul autoritãtii vamale, sub îndrumarea si controlul directiilor regionale vamale si ale Autoritãtii Nationale a Vãmilor.

(3) În cazurile si conditiile prevãzute de prezentul cod si de regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua si în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (2).

Art. 10. – (1) Autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport si al mãrfurilor, precum si al bunurilor si valorilor apartinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din tarã.

(2) În cazul în care se refuzã prezentarea, autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal din proprie initiativã, fãrã acordul titularului.

(3) Când existã indicii temeinice de fraudã, se poate efectua, cu aprobarea sefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienã si în încãperi separate, de cãtre persoane de acelasi sex cu persoana controlatã. Se considerã cã existã indicii temeinice de fraudã în situatiile când agentul vamal:

a) descoperã în timpul controlului indicii cu privire la existenta unor mãrfuri nedeclarate sau ascunse;

b) detine informatii despre intentia persoanei controlate de a sãvârsi contraventii sau infractiuni vamale;

c) posedã date cã persoana controlatã a sãvârsit contraventii sau infractiuni vamale;

d) constatã comportamente neobisnuite din partea persoanei controlate.

(4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul perchezitiei corporale prevãzute în Codul de procedurã penalã.

Art. 11. – (1) Autoritatea vamalã, când are informatii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunsi în corpul lor, poate, pe baza consimtãmântului acestora, sã le supunã unui examen de investigare medicalã.

(2) În caz de refuz, agentul vamal solicitã parchetului în a cãrui razã de competentã se aflã biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicalã si retinerea persoanei. Rezultatele examinãrii medicale se prezintã parchetului în scopul aplicãrii procedurilor penale.

Art. 12. – (1) Personalul vamal este învestit cu exercitiul autoritãtii publice si are dreptul sã conducã la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încãlcarea reglementãrilor vamale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în conditiile legii.

(2) Echipajele mobile ale autoritãtii vamale, identificabile prin dotãri si însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale, folosind semnale formale specifice.

Când conducãtorii mijloacelor de transport refuzã sã opreascã, pot fi utilizate pentru imobilizare si alte modalitãti prevãzute de lege.

(3) În caz de infractiuni flagrante, personalul vamal are obligatia sã îl înainteze de îndatã procurorului pe fãptuitor, împreunã cu lucrãrile efectuate si cu mijloacele de probã.

Art. 13. – (1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuãrii controlului vamal în conditiile legii, sã urce la bordul oricãror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum si în rada acestora.

(2) Comandantul sau, în absenta acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat sã primeascã autoritatea vamalã, sã o însoteascã în timpul controlului si sã îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navã susceptibil de a ascunde mãrfuri sau valori supuse reglementãrilor vamale.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplicã si aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea ori plecarea din tarã.

Art. 14. – (1) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile supuse reglementãrilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul tãrii. Pe durata controlului si a verificãrilor efectuate de personalul vamal cu atributii în acest domeniu se pot retine, potrivit legii, de la persoanele fizice si juridice, documente de orice naturã si pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control.

Retinerea documentelor se face pe baza unui procesverbal.

(2) În acest scop, autoritatea vamalã poate:

a) verifica, în conditiile legii, clãdiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mãrfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum si orice alte obiective;

b) preleva, în conditiile legii, probe pe care le analizeazã în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificãrii si expertizãrii mãrfurilor;

c) efectua investigatii, supravegheri si verificãri în cazurile în care sunt semnalate situatii de încãlcare a reglementãrilor vamale;

d) desfãsura activitãtile necesare pentru gestionarea riscurilor;

e) exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra schimbului de mãrfuri dintre România si alte tãri, în scopul verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale;

f) identifica, pe bazã de documente, persoanele care se aflã în raza de activitate a biroului vamal, precum si persoanele care au legãturã cu mãrfurile si se aflã în locurile verificate potrivit lit. a);

g) participa, în conditiile legii, la realizarea livrãrilor supravegheate;

h) coopera direct cu alte institutii centrale române sau cu administratii vamale strãine, în conditiile legii si cu respectarea obligatiilor ce decurg din conventiile si întelegerile la care România este parte;

i) culege, prelucra si utiliza informatii specifice necesare pentru prevenirea si combaterea încãlcãrii reglementãrilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mãrfuri.

Art. 15. – Pentru efectuarea controlului vamal al mãrfurilor si, când este cazul, institutiile si orice alte persoane au obligatia sã punã la dispozitie autoritãtii vamale, fãrã platã, datele si informatiile pe care le detin referitoare la acele mãrfuri. Aceste date si informatii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.

Art. 16. – (1) Organele postale sunt obligate sã prezinte pentru control, autoritãtii vamale aflate în incinta oficiului postal, coletele si trimiterile postale internationale, cu respectarea normelor postale.

(2) În exercitarea atributiilor de control, autoritatea vamalã nu poate sã aducã atingere secretului corespondentei si trimiterilor postale.

Art. 17. – (1) Autoritatea vamalã îsi exercitã atributiile pe întreg teritoriul vamal al României, în conditiile stabilite prin prezentul cod.

(2) Organele de politie si alte autoritãti publice ce au, potrivit legii, competente în domeniul controlului fiscal, al circulatiei si utilizãrii mãrfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate sã anunte de îndatã autoritatea vamalã cea mai apropiatã când constatã încãlcãri ale reglementãrilor vamale si sã depunã la aceasta mãrfurile care au fãcut obiectul acelor încãlcãri, precum si documentele doveditoare.

Art. 18. – (1) În scopul prevenirii încãlcãrii reglementãrilor vamale, se instituie o zonã specialã de supraveghere vamalã, cuprinsã între limita exterioarã a mãrii teritoriale si frontiera de stat, precum si o fâsie de 30 km în interiorul frontierei de stat.

(2) În zona specialã de supraveghere vamalã autoritatea vamalã efectueazã si alte actiuni specifice, prin înfiintarea de posturi de supraveghere vamalã, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodatã, realizeazã controale inopinate, urmãreste si identificã persoanele suspectate de încãlcarea reglementãrilor vamale.

SECTIUNEA a 3-a

Drepturile si obligatiile autoritãtii vamale

Art. 19. – Autoritatea Nationalã a Vãmilor si directiile regionale vamale exercitã coordonarea, îndrumarea si controlul efectuãrii operatiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformã a reglementãrilor vamale.

Art. 20. – Birourile vamale efectueazã operatiunile de control si supraveghere vamalã în cazurile si în conditiile prevãzute de reglementãrile vamale.

Art. 21. – Autoritatea vamalã comunicã, în conditiile legii, la cererea ministerelor si a altor institutii centrale, precum si a Bãncii Nationale a României, date privind operatiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atributiilor lor prevãzute de lege.

SECTIUNEA a 4-a

Personalul vamal. Drepturi si obligatii

Art. 22. – Personalul vamal cuprinde functionarii numiti în functia publicã în cadrul sistemului institutional al autoritãtii vamale.

Art. 23. – Conditiile de recrutare, de numire în functia publicã, de promovare si evaluare, precum si de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislatia aplicabilã functionarilor publici si personalului vamal.

Art. 24. – Personalul vamal poartã, în timpul serviciului, uniformã, însemne, ecusoane distincte si, dupã caz, echipament de protectie, care se atribuie gratuit. Modelul si durata de întrebuintare ale acestora se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 25. – (1) Personalul vamal îsi exercitã atributiile în cadrul operatiunilor de control si supraveghere vamalã numai pe baza legitimatiilor de serviciu, în care sunt înscrise competentele conferite prin normele legale.

(2) Organele de politie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijin autoritãtii vamale în exercitarea atributiilor care le revin.

Art. 26. – Personalul vamal, în exercitarea atributiilor de serviciu, beneficiazã de ocrotirea specialã prevãzutã de lege pentru ofiterii de politie.

Art. 27. – (1) Personalul vamal care are dreptul de a purta si a face uz de armã, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor si al munitiilor, se stabileste de conducãtorul Autoritãtii Nationale a Vãmilor, cu aprobarea ministrului finantelor publice.

(2) Conditiile în care personalul vamal are dreptul sã detinã si sã poarte arme se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 28. – Personalul vamal, indiferent de functia detinutã, este obligat sã pãstreze confidentialitatea datelor si a operatiunilor efectuate, precum si a oricãror documente, date si informatii despre care ia cunostintã în exercitarea atributiilor de serviciu si care nu sunt, potrivit legii, informatii de interes public.

Art. 29. – Personalul vamal este obligat sã fie loial institutiei, sã aibã o atitudine corectã si integrã, actionând cu competentã si fermitate pentru prevenirea, combaterea si sanctionarea încãlcãrii reglementãrilor vamale.

Art. 30. – Autoritatea Nationalã a Vãmilor realizeazã formarea si perfectionarea personalului vamal prin Scoala de Finante Publice si Vamã, precum si prin programe de formare specializatã în administratia publicã.

CAPITOLUL III

Dispozitii generale privind drepturile si obligatiile persoanelor cu privire la reglementãrile vamale

SECTIUNEA 1

Dreptul de reprezentare

Art. 31. – (1) În conditiile prevãzute în prezentul cod, orice persoanã îsi poate desemna un reprezentant în relatia sa cu autoritatea vamalã pentru a întocmi actele si a îndeplini formalitãtile prevãzute în reglementãrile vamale.

(2) Reprezentarea poate fi directã sau indirectã.

(3) În cazul reprezentãrii directe, reprezentantul actioneazã în numele si pe seama unei alte persoane.

(4) În cazul reprezentãrii indirecte, reprezentantul actioneazã în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.

(5) Reprezentantul trebuie sã fie stabilit în România, cu urmãtoarele exceptii:

a) în cazul declarãrii mãrfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporarã;

b) în cazurile când mãrfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu conditia ca autoritatea vamalã sã considere justificat acest lucru.

(6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamã, în conditiile prevãzute de regulamentul vamal.

(7) Reprezentantul are obligatia sã declare cã actioneazã pentru persoana care l-a împuternicit, sã specifice dacã reprezentarea este directã sau indirectã si sã fie învestit cu putere de reprezentare.

(8) O persoanã care nu declarã cã actioneazã în numele sau pe seama altei persoane ori care declarã cã actioneazã în numele sau pe seama altei persoane fãrã a fi împuternicitã sã facã aceasta se considerã cã actioneazã în nume propriu si pe contul sãu.

(9) Autoritatea vamalã poate cere oricãrei persoane care declarã cã actioneazã în numele sau pe seama altei persoane sã facã dovada calitãtii si capacitãtii sale de a actiona ca reprezentant.

SECTIUNEA a 2-aAgenti economici autorizati

Art. 32. – (1) Autoritatea vamalã acordã, pe baza criteriilor prevãzute în prezenta sectiune si, dacã este necesar, dupã consultarea altor autoritãti competente, statutul de agent economic autorizat oricãrui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiazã de anumite facilitãti în ceea ce priveste controlul vamal privind securitatea si siguranta si/sau de anumite simplificãri prevãzute de reglementãrile vamale.

(2) Statutul de agent economic autorizat se acordã pe baza urmãtoarelor criterii:

a) lipsa înregistrãrilor în baza de date a autoritãtii vamale, referitoare la încãlcarea reglementãrilor vamale de cãtre agentul economic solicitant;

b) un sistem corespunzãtor de gestiune a înscrisurilor comerciale si, dacã este cazul, a documentelor de transport, care sã permitã efectuarea controlului vamal;

c) dovada solvabilitãtii financiare, dacã este cazul, si, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzãtoare de securitate si sigurantã legate de gestionarea riscurilor.

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind:

a) acordarea statutului de agent economic autorizat;

b) eliberarea autorizãrilor pentru utilizarea simplificãrilor;

c) stabilirea autoritãtii vamale care acordã statutul de agent economic autorizat si care elibereazã autorizatia prevãzutã la lit. b);

d) tipul de facilitate si limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce priveste controalele vamale referitoare la securitate si sigurantã, tinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor;

e) conditiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.

SECTIUNEA a 3-a

Decizii privind aplicarea reglementãrilor vamale

Art. 33. – (1) O persoanã care solicitã autoritãtii vamale sã ia o decizie privind aplicarea reglementãrilor vamale este obligatã sã furnizeze toate informatiile si documentele necesare acestei autoritãti pentru a se pronunta.

(2) Decizia se adoptã si se comunicã solicitantului în termenele prevãzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative.

(3) Când solicitarea este formulatã în scris, decizia se adoptã în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primitã de autoritatea vamalã, si se comunicã în scris solicitantului. Termenul prevãzut poate fi depãsit când autoritatea vamalã se aflã în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situatie autoritatea vamalã informeazã solicitantul, anterior expirãrii termenului, asupra motivelor care justificã depãsirea acestuia, precum si cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.

(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamalã în scris trebuie sã mentioneze motivele pe care se întemeiazã si sã facã trimitere la dreptul de introducere a unei actiuni prevãzute în prezentul cod.

Art. 34. – Cu exceptia cazurilor prevãzute de lege, deciziile autoritãtii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptãrii.

Art. 35. – (1) O decizie favorabilã persoanei interesate se anuleazã când a fost luatã pe baza unor informatii eronate sau incomplete si dacã solicitantul a stiut sau ar fi trebuit sã stie cã informatiile erau eronate sau incomplete si aceastã decizie nu ar fi fost luatã dacã informatiile ar fi fost corecte si complete.

(2) Anularea se comunicã de autoritatea vamalã persoanei cãreia i s-a adresat si produce efecte de la data adoptãrii deciziei anulate.

Art. 36. – (1) Prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare, o decizie favorabilã persoanei interesate este revocatã sau modificatã când, în alte cazuri decât cele mentionate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe conditii prevãzute pentru emiterea acesteia.

(2) O decizie favorabilã persoanei interesate poate fi revocatã si când persoana cãreia îi este adresatã nu îndeplineste o obligatie ce îi revine prin aceastã decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunicã persoanei cãreia i se adreseazã si produce efecte de la data aducerii la cunostintã. În cazuri exceptionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamalã poate amâna data aplicãrii revocãrii sau modificãrii.

Cazurile exceptionale se vor detalia în regulamentul vamal.

SECTIUNEA a 4-a

Informatii

Art. 37. – (1) Persoanele interesate au dreptul sã solicite autoritãtii vamale, în scris, informatii privind aplicarea reglementãrilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzatã dacã aceasta nu are legãturã cu o operatiune de import sau export ce urmeazã a fi realizatã.

(2) La cerere se anexeazã, dacã este cazul, documentatia cuprinzând principalele caracteristici tehnice si comerciale ale mãrfurilor care fac obiectul tranzactiei, precum si analizele de laborator.

(3) Informatiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamalã, mai ales ca rezultat al analizelor si expertizelor efectuate asupra mãrfurilor sau al returnãrii acestora, cheltuielile corespunzãtoare vor fi facturate solicitantului.

Art. 38. – (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor emite informatii tarifare obligatorii sau informatii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisã a persoanei interesate, conform regulamentului vamal.

(2) Informatiile prevãzute la alin. (1) obligã autoritatea vamalã în fata solicitantului numai în privinta clasificãrii tarifare a mãrfurilor sau pentru determinarea originii mãrfurilor. Informatiile obligã autoritatea vamalã doar pentru mãrfurile care sunt vãmuite dupã data la care au fost furnizate informatiile.

(3) Titularul informatiei tarifare obligatorii trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie.

(4) Titularul unei informatii obligatorii în materie de origine trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate si circumstantele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie.

Art. 39. – (1) O informatie tarifarã obligatorie este valabilã pentru o perioadã de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadã de 3 ani. Prin exceptie de la prevederile art. 35, informatia obligatorie seanuleazã de autoritatea vamalã dacã s-a bazat pe informatii eronate sau incomplete furnizate de solicitant.

(2) Informatia tarifarã obligatorie înceteazã sã mai fie valabilã:

a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri cu ale cãrei prevederi informatia nu mai este conformã;

b) ca urmare a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere si codificare a mãrfurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu conditia ca titularul sã fie înstiintat cu privire la aceasta.

(3) Informatia obligatorie în materie de origine înceteazã sã mai fie valabilã:

a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri sau încheierii de cãtre România a unui acord cu ale cãror prevederi informatia obligatorie nu mai este conformã;

b) când devine incompatibilã cu regulile de origine prevãzute în legislatia în vigoare;

c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu conditia ca titularul sã fie înstiintat cu privire la aceasta.

(4) Dispozitiile alin. (2) lit. a) si b), alin. (3) lit. a) si b) se aplicã de la data intrãrii în vigoare a actelor mentionate, iar cele prevãzute la alin. (2) lit. c) si alin. (3) lit. c) de la data înstiintãrii.

(5) Titularul unei informatii obligatorii care a încetat sã mai fie valabilã conform alin. (2) lit. b) si c) sau alin. (3) lit. b) si c) poate sã se foloseascã în continuare de aceastã informatie în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum si a altor drepturi pe o duratã de 6 luni, în situatia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpãrarea sau vânzarea mãrfurilor, pe baza informatiei obligatorii, înainte ca încetarea valabilitãtii sã se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintã un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalitãtilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieste cu perioada de valabilitate a certificatului.

(6) Aplicarea dispozitiilor cuprinse în informatiile obligatorii are efect asupra determinãrii drepturilor de import sau export si asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarãrii mãrfurilor în vamã, cu conditia ca certificatul de import sau export sã fi fost eliberat în baza informatiilor obligatorii.

SECTIUNEA a 5-a

Alte dispozitii

Art. 40. – (1) Autoritatea vamalã poate sã efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le considerã  necesare pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale si a altor dispozitii legale privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României si alte tãri, precum si stationarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri românesti.

(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazeazã pe o analizã de risc ce utilizeazã procedee informatice în scopul de a determina si cuantifica riscurile si de a elabora mãsurile necesare evaluãrii acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamalã si, dacã este cazul, a unor criterii stabilite la nivel international. Pentru punerea în practicã a mãsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea vamalã utilizeazã un sistem electronic corespunzãtor.

(3) Când controlul este efectuat de cãtre altã autoritate, acesta se desfãsoarã sub coordonarea autoritãtii vamale si, în mãsura posibilului, în acelasi moment si în acelasi loc.

(4) În cadrul controlului, autoritatea vamalã si alte autoritãti competente pot schimba între ele datele primite în legãturã cu intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României si alte tãri, precum si cu stationarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri românesti, dacã este necesar în scopul diminuãrii riscului.

Art. 41. – (1) În scopul aplicãrii reglementãrilor vamale, orice persoanã implicatã direct sau indirect în operatiunile având ca scop schimbul de mãrfuri dintre România si alte tãri este obligatã sã furnizeze autoritãtii vamale, la cererea acesteia si în termenul stabilit, toate documentele si informatiile necesare, pe orice suport, precum si orice sprijin necesar.

(2) Informatiile care, prin natura lor, sunt confidentiale sau care sunt oferite pe bazã de confidentialitate impun obligatia pãstrãrii secretului profesional. Acestea nu se dezvãluie de cãtre autoritatea vamalã fãrã permisiunea expresã a persoanei sau autoritãtii care le-a furnizat.

Comunicarea informatiilor este permisã când autoritatea vamalã poate fi obligatã sau autorizatã sã facã aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinta protejãrii datelor personale sau în legãturã cu procedurile judiciare.

Art. 42. – (1) Persoanele implicate pãstreazã documentele mentionate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculeazã astfel:

a) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulatie în alte “mprejurãri decât cele prevãzute la lit. b) sau al mãrfurilor declarate pentru export, de la sfârsitul anului în care sunt acceptate declaratiile de punere în liberã circulatie sau cele de export;

b) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulatie cu drepturi de import reduse sau zero în functie de destinatia lor finalã, de la sfârsitul anului în care ele înceteazã a mai fi supuse supravegherii vamale;

c) în cazul mãrfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârsitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;

d) în cazul mãrfurilor plasate într-o zonã liberã sau un antrepozit liber, de la sfârsitul anului în care ele pãrãsesc incinta respectivã.

(2) În cazul în care, în urma efectuãrii unui control vamal în ceea ce priveste o datorie vamalã, se stabileste necesitatea corectãrii acesteia în evidentele contabile, termenul prevãzut la alin. (1) se prelungeste cu un an calendaristic.

Art. 43. – Cursurile pietei valutare utilizate în scopul aplicãrii legislatiei vamale sunt cele stabilite si publicate de Banca Nationalã a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileste prin regulamentul vamal.

Art. 44. – Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile si conditiile în care aplicarea reglementãrilor vamale poate fi simplificatã.

TITLUL II

Elemente pe baza cãrora se aplicã drepturile de import sau export ori celelalte mãsuri prevãzute pentru schimbul international de mãrfuri

CAPITOLUL I

Tariful vamal si clasificarea tarifarã a mãrfurilor

Art. 45. – (1) Drepturile legal datorate când ia nastere o datorie vamalã se determinã pe baza Tarifului vamal al României.

(2) Dispozitiile prevãzute în alte acte normative care reglementeazã domenii specifice schimbului de mãrfuri se aplicã, dupã caz, potrivit clasificãrii tarifare a acelor mãrfuri.

Art. 46. – Tariful vamal al României cuprinde:

a) Nomenclatura combinatã a mãrfurilor;

b) orice altã nomenclaturã care se bazeazã partial sau integral pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau care adaugã la aceasta orice subdiviziuni si care este stabilitã prin dispozitii legale nationale care reglementeazã domenii specifice în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare legate de schimbul de mãrfuri;

c) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mãrfurilor cuprinse în Nomenclatura combinatã a mãrfurilor, precum si cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;

d) mãsurile tarifare preferentiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite tãri sau grupuri de tãri si care stipuleazã acordarea tratamentului tarifar preferential;

e) mãsurile tarifare preferentiale care pot fi acordate unilateral de România pentru anumite tãri sau grupuri de tãri;

f) mãsurile tarifare care prevãd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mãrfuri;

g) alte mãsuri tarifare prevãzute în legislatia României.

Art. 47. – Când aplicarea mãsurilor mentionate la art. 46 lit. d), e) si f) este limitatã la un anumit volum de import, aplicarea lor înceteazã, în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atins plafonul stabilit.

Art. 48. – (1) Clasificarea tarifarã reprezintã stabilirea, pentru mãrfurile respective, potrivit reglementãrilor în vigoare:

a) codului tarifar din Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau a codului tarifar din orice altã nomenclaturã mentionatã la art. 46 lit. b);

b) codului tarifar din orice altã nomenclaturã care se bazeazã în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor ori care adaugã la aceasta orice subdiviziune si care este stabilitã de dispozitiile legale care reglementeazã domenii specifice cu privire la aplicarea altor mãsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mãrfuri.

(2) La clasificarea tarifarã a mãrfurilor se utilizeazã regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Conventia internationalã privind Sistemul armonizat de denumire si codificare a mãrfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificatã prin Legea nr. 98/1996.

Art. 49. – (1) Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mãrfuri, în functie de natura sau de destinatia lor finalã, inclusiv autorizarea efectuãrii operatiunilor ce au ca obiect aceste mãrfuri, este stabilit în regulamentul vamal.

(2) Prin tratament tarifar favorabil se întelege o reducere sau o exonerare a drepturilor de import. Reducerea sau exonerarea poate fi aplicatã inclusiv în cadrul unui contingent tarifar.

CAPITOLUL II

Originea mãrfurilor

SECTIUNEA 1

Originea nepreferentialã

Art. 50. – La stabilirea originii nepreferentiale a mãrfurilor se au în vedere urmãtoarele criterii:

a) criteriul mãrfurilor produse în întregime într-o tarã, când numai o tarã se ia în considerare la atribuirea originii;

b) criteriul transformãrii substantiale, când douã sau mai multe tãri iau parte la producerea mãrfurilor.

Art. 51. – (1) Mãrfurile originare dintr-o tarã sunt acele mãrfuri obtinute în întregime sau produse în acea tarã.

(2) Prin mãrfuri obtinute în întregime într-o tarã se întelege:

a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei tãri;

b) produse vegetale recoltate acolo;

c) animale vii, nãscute si crescute acolo;

d) produse obtinute de la animale vii crescute acolo;

e) produse de vânãtoare sau de pescuit obtinute acolo;

f) produse de pescuit maritim si alte produse obtinute din afara apelor teritoriale ale unei tãri de cãtre navele înmatriculate sau înregistrate în acea tarã si sub pavilionul acelei tãri;

g) mãrfuri obtinute sau produse la bordul navelor-uzinã din produse mentionate la lit. f), originare din acea tarã, cu conditia ca astfel de nave-uzinã sã fie înmatriculate sau înregistrate în acea tarã si sub pavilionul acesteia;

h) produse obtinute din solul sau din subsolul marin în afara apelor teritoriale, cu conditia ca acea tarã sã aibã drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

i) deseuri si produse reziduale, rezultate din operatiuni de fabricare, precum si articole uzate, dacã acestea au fost colectate în tara respectivã si sunt folosite doar pentru a recupera materia primã;

j) mãrfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mãrfuri mentionate la lit. a)–i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al productiei.

(3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul tarã se referã si la marea teritorialã a statului respectiv.

Art. 52. – Mãrfurile a cãror productie implicã mai mult decât o tarã sunt considerate originare din tara în care au fost supuse ultimei transformãri sau prelucrãri substantiale, motivate economic, într-o întreprindere echipatã în acel scop si din care a rezultat un produs nou sau care reprezintã un stadiu important al fabricatiei.

Art. 53. – (1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care existã fapte care justificã prezumtia cã unicul sãu scop a fost de a se sustrage dispozitiilor aplicabile mãrfurilor dintr-o anumitã tarã nu se considerã cã ar conferi mãrfurilor produse în acest mod originea din tara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.

(2) Reglementãrile vamale sau reglementãrile privind alte domenii specifice pot stabili ca un document sã fie prezentat ca dovadã a originii nepreferentiale a mãrfurilor.

(3) Autoritatea vamalã poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura cã mentiunea privind originea este conformã cu reglementãrile vamale, chiar dacã a fost prezentat documentul ca dovadã a originii mãrfurilor.

SECTIUNEA a 2-a

Originea preferentialã

Art. 54. – Regulile de origine preferentialã stabilesc conditiile de determinare a originii în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare preferentiale prevãzute la art. 46 lit. d) si e).

Art. 55. – Regulile si formalitãtile necesare pentru determinarea originii preferentiale a mãrfurilor sunt cele stabilite în acordurile si conventiile internationale la care România este parte.

CAPITOLUL III

Valoarea în vamã a mãrfurilor

Art. 56. – (1) Dispozitiile prezentului capitol stabilesc modul de determinare a valorii în vamã în scopul aplicãrii Tarifului vamal al României si a mãsurilor netarifare prevãzute de dispozitiile legale care reglementeazã domenii specifice legate de schimbul de mãrfuri.

(2) Valoarea în vamã reprezintã acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevãzute în Tariful vamal al României.

Art. 57. – (1) Procedura de determinare a valorii în vamã este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, cu modificãrile ulterioare.

(2) La valoarea în vamã, conform prevederilor art. 1 din acordul prevãzut la alin. (1), în mãsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în pret, se includ:

a) cheltuielile de transport al mãrfurilor importate pânã la frontiera românã;

b) cheltuielile de încãrcare, de descãrcare si de manipulare, conexe transportului, ale mãrfurilor din import aferente parcursului extern;

c) costul asigurãrii pe parcurs extern.

(3) Cu conditia de a fi evidentiatã separat de pretul efectiv plãtit sau de plãtit, nu se include în valoarea în vamã valoarea dobânzilor stabilitã în conformitate cu acordurile de finantare încheiate de cumpãrãtor cu privire la mãrfurile importate, indiferent dacã finantarea este acordatã de vânzãtor sau de altã persoanã, cu conditia ca acordurile de finantare sã fi fost încheiate în scris si ca, dacã i se solicitã, cumpãrãtorul sã poatã demonstra cã:

a) astfel de mãrfuri sunt vândute efectiv la pretul declarat ca pret efectiv plãtit sau de plãtit;

b) rata dobânzii pretinsã nu depãseste nivelul uzual pentru astfel de tranzactii în tara si la momentul în care s-a acordat finantarea.

(4) Când determinarea definitivã a valorii în vamã nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mãrfurile din vamã, la cerere, cu conditia sã constituie o garantie în forma acceptatã de autoritatea vamalã.

(5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mãrfii, importatorul nu prezintã documente concludente privind determinarea valorii în vamã, autoritatea vamalã procedeazã la executarea garantiei, operatiunea de plasare a mãrfurilor sub un regim vamal fiind consideratã încheiatã.