REFLEXOTERAPIA Ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafata corpului, în general cu efect distal (la distantă fată de organele pe care le reprezintă). Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară, nervoasă si energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene.        Asfel, se cunosc zonele de proiectie la nivelul picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechii, intestinului gros etc. Din punctul de vedere al medicinei alopate, reflexul este activitatea fundamentală a sistemului nervos, cu ajutorul căruia se reglează relatiile dintre organe si se stabilesc relatiile dintre organism si mediul înconjurător.        Componentele principale        Componentele principale ale reflexologiei sunt: a) Reflexoevaluarea (Reflexodiagnostic) - constă în reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene. Prin reflexoevaluare se poate descoperi o suferintă morfo-functională sau dezechilibru al organului corespondent, palpând zona lui reflexogenă, zonă foarte bogată în terminatii nervoase si vasculare. Prin palpare apare o durere care este direct proportională cu magnitudinea afectiunii organului corespondent. Pentru evaluarea stării de sănătate se folosesc proiectiile din tălpi si din palme. Acu-Clinique va ofera: acupunctura , reflexoterapie , masaj terapeutic , api-fitoterapie , aromaterapie , mezoterapie , homeopatie       Evaluarea în palme este greoaie si mai putin precisă, deoarece activitatea zilnică la care sunt supuse palmele duce la scăderea sensibilizării pe care o urmărim în cadrul unei evaluări a starii de sănătate. Reflexoevaluarea cere atât un studiu amănuntit, experientă si diversitate în cazuistică, precum si solide cunostinte de anatomie, fiziologie si patologie privind organismul uman, cât si folosirea altor mijloace de evaluare spre a stabili un asa-numit "diagnostic diferential".         b) Reflexoterapia - este componenta reflexologiei care se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase). Masajul se practică cu vârful degetului mare de la mâna (policele) sau cu articulatiile interfalangiene, într-o ordine care tine seama de ecoul biologic al fiecărui organ reprezentat. Reflexoterapia este un masaj digital (sau folosind instrumente simple pentru mărirea si grăbirea efectului) executat pe extremitătile corpului (picior, mâna; cel executat pe cutia craniană si ureche poartă numele de presopunctură), în scopul: relaxarii, reechilibrării circulatiei sangvine si limfatice, îmbunătătirii activitătilor organelor interne si a metabolismului, precum si cresterea capacitătii imunitare a organismului. Zonele reflexogene sunt puncte sau zone (în talpă sau pe gambă) care sunt în strânsă legatură cu organele interne ale corpului.