Nevroza, potrivit concepţiilor contemporane, se determină ca o boală, condiţionată de situaţia conflictuală psihogenă acută sau cronică extraordinară în urma tulburării interrelaţiilor umane, ce se manifestă cu precădere prin dereglarea funcţiilor sistemelor emotiv, vegetativ şi endocrin. Nevroza se caracterizează prin reversibilitatea dereglărilor patologice, independent de vechimea procesului, prin specificitatea manifestărilor clinice cu dominarea perturbărilor emoţional afective şi somatovegetative, prin păstrarea atitudinii critice a pacientului faţă de boală. Particularităţile tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de caracterul situaţiei conflictuale şi emotive, dar şi de personalitatea individului, specificând diverse variante clinice.

În prezent e acceptată concepţia unei etiologii multifactoriale a nevrozelor. Diversitatea factorilor etiologici se poate grupa în trei categorii: biologici, sociali, psihogeni. Fiecare din factorii etiologici deţine ponderea respectivă în instalarea unui anumit tip de nevroză. Nevroza se consideră ca reacţie la amploarea stressului psihosocial, proporţională cu poziţia socială a individului. Patogenitatea circumstanţelor vitale se manifestă doar în combinare cu atitudinea individului faţă de ele. Astfel, patogenia nevrozei este o reacţie la stress a unui psihic vulnerabil, cu un conflict interior dureros, la persoanele neantrenate sau depăşite ca poziţie socială şi pregătire, de răspunderile sociale mereu în creştere.

Se disting următoarele forme principale de nevroze: forma astenică (neurastenia, psihastenia), isterică (isterio-neurastenia) şi obsesivă. Această clasificare a nevrozelor este în conformitate cu conceptul lui I.P.Pavlov despre tipurile activităţii nervoase superioare la om: - puternic, neechilibrat, mobil; corespunde temperamentului coleric; - puternic, echilibrat, mobil; corespunde temperamentului sanguinic; - puternic, echilibrat, inert; corespunde temperamentului flegmatic; - slab, neechilibrat; corespunde temperamentului melancolic. Ca parametri ai activităţii nervoase superioare servesc capacitatea consolidării reflexului condiţionat, expresivitatea şi trăinicia lui, forţa inhibiţiei interne şi externe, viteza iradierii şi concentraţiei proceselor de excitaţie, gradul flexibilitatăţii la influenţe psihice patogene. În compartimentul nevroze sunt incluse şi astfel de forme nozologice cum ar fi enurezisul, crampele profesionale, ticul nervos, situaţii nevrotice particulare.