Stres sau stress reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forţă, solicitare, tensiune.
Pornind de la conceptul de stres, menţionăm că termenul aparţine lui Hans Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacţia la stress pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye defineşte stresul ca ansamblu de reacţii al organismului uman faţă de acţiunea externă a unor agenţi cauzali (fizici, chimici, biologici şi psihici) constând în modificări morfo-funcţionale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acţiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluţie stadială.

Primul stadiul este cel al reacţiilor de alarmă şi are două subetape:
faza de şoc, când pot apărea hipertensiune şi hipotermie.
faza de contraşoc, când organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din faza de şoc şi are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când rezistenţa biologică este foarte scăzută.
Stadiul al doilea este cel de rezistenţă specifică (revenire), când după primul contact cu agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contraşoc. În plan ontogenetic, acest stadiu corespunde maturităţii, când individul are o rezistenţă bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.
Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparţine bătrâneţii) când scad aproape toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menţine din cauza scăderii reacţiilor de tip vegetativ. Apar vădit consecinţele negative ale acţiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative.

Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului şi posibilităţile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea integrităţii organismului care este în permanenţă ameninţată de agenţii stresori de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă. Stresul reprezintă, după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către individ între cerinţele organismului şi ale mediului şi posibilităţile de răspuns individuale.
În funcţie de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic şi biologic. În funcţie de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.

Paul Fraisse defineşte stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-şi găsesc soluţia pe moment. Mihai Golu defineşte stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuinţe, dorinţe sau aspiraţii.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar şi secundar. Caracterul primar vorbeşte depre stres ca rezultat al unei agresiuni recepţionată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbeşte depre stres ca reacţie de conştientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă o semnificaţie de realipula. Caracteristicile stresului psihic – Agenţii stresori psihici sunt: stimulii verbali (inclusiv cei care aparţin limbajului interior) care sunt vehiculaţi pe căi nervoase la cortex. Aceştia se diferenţiază total de celelalte categorii de agenţi stresori din cauza semnificaţiei lor, pentru individ ei având caracter potenţial de a produce stres psihic. Acest caracter potenţial este validat de semnificaţia cu care îl investeşte individul. Unul şi acelaşi agent stresor psihic, în afară de faptul că nu produce stres psihic la toţi indivizii, nu produce stres psihic de fiecare dată la acelaşi individ. Acest lucru este condiţionat de dispoziţiile de moment ale individului şi de semnificaţia pe care o acordă în acel moment individul. Apariţia şi amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere cognitive, voliţionale, motivaţionale şi afective).
Vulnerabilitatea psihică la stres este constituţională sau dobândită. Vulnerabilitatea psihică este o trăsătură proprie doar anumitor persoane şi se manifestă prin reacţionare uşoară, prin stare de stres psihic, la o gamă largă de agenţi stresori.
Situaţii generatoare de stres psihic:
existenţa unor circumstanţe neobişnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le face faţă.
semnificaţia unui eveniment.
angajarea individului într-o acţiune sau relaţie exagerată.
particularităţile contextului social.
lipsa condiţiilor interne.
modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
subsolicitare / suprasolicitare.
situaţiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
criza de timp.
izolarea.
apariţia unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
situaţii perturbatoare cauzate de agenţi fizici (zgomote, vibraţii, fluctuaţii de temperatură).
Există două forme speciale de stres (Selye): distress şi eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obişnuit). Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin anumite reacţii endocrine specifice. Se diferenţiază de distress prin:
natura agenţilor stresori (eustress – stimuli plăcuţi ai ambianţei, trăirile plăcute ale individului).
consecinţele acţiunii agenţilor stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
în plus faţă de distress, eustress-ul are implică şi stres fizic.
Agenţii stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potenţial stresant (generează stres psihic doar în anumite condiţii), caracter de ameninţare permanentă pentru individ şi caracter negativ al consecinţelor agenţilor stresori. Există două categorii de agenţi stresori: unii care acţionează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenţii psihogeni) şi stimulii senzoriali externi, care devin agenţi stresori psihici veritabili atunci când bombardează repetat scoarţa cerebrală şi când au intensitate peste medie.
Parametrii de acţiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate, noutate şi bruscheţe. Asupra individului acţionează constelaţii de agenţi stresanţi. Clasificarea agenţilor stresori:
în funcţie de numărul lor, ei sunt: unici şi multiplii.
în funcţie de asociere, ei sunt: conglomeraţi şi configuraţi.
în funcţie de dominanţa acţiunii, ei sunt: principali şi secundari.
în funcţie de numărul indivizilor afectaţi, ei sunt: agenţi stresori cu semnificaţie strict individuală, colectivă şi generală.
în funcţie de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoşi etc), chimici, biologici, psihologici.
Scapa de stres prin terapia antistres
Stresul este o afectiune de care sufera din ce in ce mai multi oameni in societatea moderna. Stresul determina eliberarea hormonilor care conduc la vasoconstrictie si diminueaza circulatia sangelui. O inima stresata lucreaza mai greu, respiratia se accelereaza, pulsul creste, iar digestia se incetineste. Disconfortul psihic il determina pe cel fizic.