Pregătirea prealabilă, în domeniul cinegetic de activitate, priveşte atât formarea viitorilor profesionişti, cât şi şcolarizarea noilor vânători, ambele categorii pe baza unor cursuri teoretice şi practice avizate în specialitate. Aceasta deoarece ambele categorii de persoane, profesionişti şi amatori, urmează să desfăşoare o activitate cu impact direct asupra mediului.În România este organizată, aşadar, o pregătire de specialitate şi una de mase, continuate ulterior prin diverse forme de perfecţionare a pregătirii şi de instruire, inclusiv pe bază de studiu individual. Rezultatul final al acestor modalităţi de pregătire şi de instruire se reflectă în nivelul general de conştientizare a responsabilităţii desfăşurării activităţii cinegetice, de către toţi cei implicaţi în vreun fel în aceasta.Pregătirea viitorilor profesionişti, a celor care prin natura funcţiei vor fi implicaţi direct şi responsabil în activitatea de administrare şi de gestionare a fondului cinegetic naţional, se face pe trei nivele de şcolarizare, după cum urmează:
de bază, în scoli profesionale, la care se predă un curs de vanatoare;
mediu, în licee silvice şi în şcoli tehnice silvice postliceale, la care se predau cursuri de vânătoare;
superior, în cadrul facultăţilor la care se predă un curs complex de cultura vânatului şi în cadrul colegiil
or cinegetice, unde sunt predate în principal cursuri de pură specialitate.La rândul ei, pregătirea vânătorilor se realizează prin studiu individual şi prin practică efectuată pe timp de cel puţin un an, pe lângă o grupă de vânători, finalizate printr-un examen de atestare. Categoriile de pregătire prezentate sunt considerate doar un început de instruire în materie, prin care se acumulează ordonat un minimum de cunoştinţe necesare, urmate obligatoriu de perfecţionarea acestei pregătiri, în cadrul sistemului de învăţământ, sau de autoinstruire, pe bază de studiu individual. În acest sens sunt puse la dispoziţia celor interesaţi materiale didactice adecvate, care să vină în completarea cunoştinţelor iniţiale şi practicii personale desfăşurate în activitate. Revista "Vanatorul şi Pescarul Român", pe care o poate primi fiecare membru vânător din România, lucrările de specialitate şi lucrările beletristice în domeniul cinegetic de activitate constituie tot atâtea surse eficiente de informare şi de documentare de specialitate.
Mai nou, revistele străine de specialitate, casetele cu filme documentare, CD-urile, filmele în profil, emisiunile TV şi, în primul rând, internetul reprezintă alte asemenea posibilităţi de informare şi documentare. În acelaşi timp, practica în domeniu rămâne foarte importantă pentru orice persoană angrenată în activitatea cinegetică, fie el profesionist, fie amator. N. Selaru
