Terapia manuala îsi are originile în Orient, China si India antice. Abia dupa cel de-al doilea razboi mondial sunt puse bazele unor societati de terapie manuala si în Europa.

Astazi, datorita devotamentului si eforturilor depuse de o întreaga pleiada de specialisti, terapia manuala este predata în numeroase centre universitare si în cadrul cursurilor de perfectionare.

Terapia manuala este o metoda de tratament ce are la baza concepte specifice de biomecanica si neurofiziologie, fiind un domeniu de granita între specialitati medicale precum ortopedia, reumatologia si kinetoterapia. Este utilizata cu precadere de kinetoterapeuti si osteopati pentru a trata durerile si limitarile de miscare la nivel musculo-scheletal, dar si pentru a remedia afectiuni ale sistemului nervos.

În cadrul terapiei manuale se utilizeaza o multitudine de tehnici împrumutate din mai multe terapii (tehnici miofasciale, trigger point, tehnici hold-relax, stretching, masaj, manipulari vertebrale, tehnici de mobilizare si tractiune articulara).

Metodele de terapie manuala sunt folosite în mod eficient, nu doar asupra afectiunilor aparatului locomotor, dar, de asemenea, asupra functiei organelor interne si a sistemelor. Terapeutul poate simti rezistenta organismului si poate afla unde sunt blocaje si cum are loc dereglarea functiei viscerelor.

Terapia manuala se recomanda în: redori articulare, discopatii vertebrale, leziuni posttraumatice, contracturi musculare, restabilirea congruentei articulare, blocaje ale sistemului nervos, afectiuni/blocaje ale organelor interne.