1. LSD

 (LSD=dietil-amina lisergic, LSD 25) Substanţa activă se dizolvă în lichide, într-o anumită concentraţie, şi se aplică apoi pe un substrat (zahăr cubic, hârtie sugativă, bucăţi de pâslă, bucăţele de hârtie, tablete sau capsule) în vederea consumului.

Cele mai cunoscute variante de LSD:

 Happy Faces: Nume de fantezie a unui produs "underground" (din lumea interlopă) Mini-Trips: Substraturi de dimeniuni minuscule (de ex. gelatine), impregnate cu LSD şi care, datorită dimensiunii lor reduse, se pretează foarte bine la traficul ilegal. Purple Haze: Variantă de LSD, denumită astfel după o piesă de muzică rock a muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la râdnul său mare consumator şi victimă a drogurilor Sunshine Explosion: Nume de fantezie a unui produs deosebit de puternic. Comic-Trips

Efecte chimice şi fiziologice:

Dacă e să privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresionează doza minimă suficientă pentru a modifica profund trăirile timp de 8 - 12 ore. În medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzaţii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oraş cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranţă a LSD este foarte mare; cantităţi de până la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, în majoritatea cazurilor, fără consecinţe negative. Pe de altă parte, cantităţile de LSD produse azi în laboratoare improvizate în bucătării nu sunt întotdeauna pure.

Administrat oral, efectul LSD începe să se instaleze după circa 45 de minute.

Injectat intravenos, efectul apare la doar câteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral şi diencefalului, în primul rând asupra sistemului limbic şi sistemului reticular (activator ascendent - n. tr.). Aceşti centri cerebrali coordonează reacţiile emoţionale la stimuli externi şi influenţează selectarea informaţiilor provenite din mediul nostru înconjurător, ce sunt transmise către creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilată (ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar ocazional se constată greţuri şi vărsături, ceea ce indică faptul că LSD irită centrul vomei din trunchiul cerebral. Interesantă, din punct de vedere farmacologic, este toleranţa ce se instalează destul de rapid.

Cine ia LSD în doze constante, timp de mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie că se creşte doza, fie se face o pauză de câteva zile, până la refacerea sensibilităţii faţă de substanţă. Aproape toţi oamenii care au încercat măcar odată substanţe halucinogene, descriu, ca primă modificare psihică, strălucirea crescută a culorilor. Halucinaţiile declanşate de LSD nu sunt, defapt, decât pseudohalucinaţii, consumatorii fiind aproape întotdeauna conştienţi de faptul că impresiile trăite nu sunt reale. Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute până acum poate fi considerat abolirea stabilităţii lumii noastre interioare, tulburând percepţiile noastre, strict constante în mod normal. Într-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantilă a organizării percepţiilor ce definesc starea de conştienţă. La fel ca şi pentru copil, consumatorului aflat sub influenţa LSD toate lucrurile îi sunt noi şi unice - va constata, poate, că ciocolata îi place acum mai mult ca niciodată. Asemenea copilului însă, consumatorul va fi puternic dependent de mediul său. Un mediu social prietenos şi suportiv este, de aceea, cel mai bun mijloc împotriva unui bad trip (engl. călătorie nereuşită - experienţă negativă, episod disforic - n .tr.).

Trăirile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de aşteptările individuale ale consumatorului faţă de consum, cât şi de sugestiile pe care le primeşte din mediul său social. Cine se aşteaptă ca LSD-ul să acţioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamăgit.

Dependenţa:

Pericolul toleranţei (obişnuinţei) psihice

Pericole:

a) Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum şi malformaţii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD în timpul sarcinii.

b) Pericole/riscuri psihogene imediate:Deoarece în episodul de stupoare dată de LSD se amplifică starea psihică preexistentă, o stare depresivă înainte de consum poate degenera într-o experienţă "horror" ("horror-trip"). Astfel, pot apărea stări de anxietate masivă a căror durată se întinde pe mai multe ore. Experienţa "bad trip" se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina - un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen - este un antidot eficient). Dacă reacţia negativă nu remite în timp util, poate fi urmată de o fază psihotică mai lungă. Persoana afectată se comportă ca un bolnav psihic (de regulă ca în cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reacţii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburări, persoane la care predispoziţia este determinată de tare din timpul copilăriei, eventual combinate cu existenţa unor factori genetici. Riscul cel mai mare îl prezintă tentativele de suicid - de exemplu săritura din geam, persoana drogată având convingerea că poate zbura. În trecut au existat cazuri în care traficanţii au distribuit substanţe ce nu au nici o legătură cu LSD, ci aveau o cu totul altă compoziţie. Consecinţa au fost intoxicaţii dintre cele mai severe.

c) Psihoza de reevocare (flashback):În acest caz este vorba de o stare de stupoare asociată cel mai adesea cu trăiri intense de frică şi dezorientare, ce poate apărea la săptămâni sau luni după consumul propriu-zis al LSD-ului şi care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot apărea stări anxioase, de paranoia şi halucinaţii. Deoarece "flash-back"-ul apare fără prodrom, el poate debuta în momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauză (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situaţii dintre cele mai periculoase.

d) Pericole ce apar la consumul cronic:LSD nu este un toxic ce dă dependenţă. Nu apare dependenţa fizică, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecinţele unor experienţe repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfăcător, deoarece trăirile de genul "bad trip" nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective.

2. Dom (STP): Substanţa numită Dom (STP) a fost elaborată de către firma americană DOW-Chemical - acceaşi companie care produce Napalm-ul. Dom sau STP este o amfetamină modificată chimic. În doză redusă produce efecte de genul "Speed"ului, în timp în ce doze mai mari, efectul este mai degrabă de "speed-trip". "Speed-trip"ul oferă tocmai contrariul experienţei căutate în cazul abuzului de LSD. Se caracterizează printr-o neliniştite chinuitoare, însoţită de agitaţie fizică, stări intense de anxietate şi o durată lungă (72 de ore!).

3. PCP sau Angel Dust a fost elaborat în anii 50 de către firma Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. În 1965 a fost însă retras de pe piaţă, din cauza efectelor adverse deosebit de grave. Imediat după aceea, în iunie 1967, a apărut brusc pe scena narcoticelor.

Caracteristici ale acestui drog:    - drogul este mai ieftin decât heroina sau LSD     - efectul se instalează la fel de rapid ca la heroină şi mai rapid ca la LSD     - acţiunea este mult mai intensivă decât la marihuana, haşiş sau alcool     - durata efectului este mai lungă decât la heroină (până la 48 de ore)     - vine în întâmpinarea celor care sunt, în mod evident, dornici de trăiri terifiante (horror) şi autolitice

Forma de administrare:Se prizează, dacă se prezintă sub formă de pulbere (Crystal). Formulat în comprimate (tic-tac) se înghite. Aplicat dintr-un tub spray pe marihuana sau chiar pătrunjel simplu, PCP-ul poate fi fumat (Hof, Sherman`s). Administrarea rectală se face prin supozitoare. În fine, efectul dorit se instalează cel mai repede, dacă se diluează şi se administrează injectabil.

Spectru de acţiune:

Stările de intoxicaţie seamănă celor din intoxicaţia cu cocaină (v. cocaina) PCP duce la evoluţii atipice ale stuporii ("horror-trips") ce seamănă cu cele din consumul de LSD Psihozele PCP sunt tulburări frecvent descrise în literatură.

Sechele pe termen lung:Consumatorii cronici sunt practic zguduiţi în cele aproape două zile ale "călătoriei" lor (engl. trip) de depresii şi anxietate. Aud voci bizare sau muzică stranie. În timpul celei mai intensive faze, unii se cred a fi dracul în persoană. Suferinţa psihică autoindusă se descarcă, în aceste stări de tensiune prelungi, în accese de autoagresiune neinhibată ce pot merge până la automutilare.

Dependenţa:Toleranţa se instalează rapid. Cine doreşte să mai simtă ceva după o săptămână de consum continuu al "prafului îngerilor", trebuie să-şi mărească considerabil doza zilnică. Fiecare episod de stupoare aduce cu sine o puternică componentă autolitică şi de automutilare. "Dacă o iei şi totuşi supravieţuieşti, eşti un tip adevărat", aşa sună un moto din scena consumatorilor de PCP.

4. Ciuperci cu substanţe stupefiante (de ex. Psilocibina )Efectul psilocibinei este asemănător cu cel al LSD-ului. Se caracterizează în special prin halucinaţii vizuale, modificări ale perceperii culorilor, dar şi prin modificări ale stării psihice şi emoţionale. Cei aflaţi sub efectul ei au impresia că-şi reamintesc şi conştientizează trăiri uitate din vremuri trecute. Se observă o schimbare profundă a perceperii timpului şi spaţiului, iar uneori subiectul îşi percepe propriul corp distorsionat în mod bizar. Atenţia este extrem de focalizată. Modificările stării de conştienţă sunt doar uşor schiţate. Doze de câteva miligrame luate per os - ca. 4 mg - vor determina, după 20 - 30 minute o relaxare spirituală şi fizică percepută subiectiv ca fiind plăcută. La doze mai mari, tulburările de percepţie a timpului sunt mai pronunţate, perceperea dimeniunii spaţiului este modificată şi mai mult. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemănător LSD-ului, dilatarea pupilelor, creşterea temperaturii ş.a.m.d.