“Daca un copil nu poate invata in felul in care ii predam, atunci trebuie sa ii predam in felul in care el poate invata” (Ivar Lovaas).

Copiii cu autism din Romania reprezinta un segment important al populatiei datorita incidentei mari, si de altfel in crestere.

Parintii, in general, trebuie informati pentru a observa din timp simptomele autismului si apoi sa se adreseze mai departe specialistilor, medicii pediatrii si de familie reprezinta un alt segment de baza pentru diagnosticarea din timp, prin metode relativ simple, la fel sunt si educatorii, care pot trage semnale de alarma, iar medicii neutopsihiatrii, logopezii, psihoterapeutii, psihologii etc., trebuie informati atat asupra metodelor de diagnosticare cat si asupra celor de intreventie eficiente.

In primul rand este necesara o schimbare a mentalitatii intregii populatii cu privire la acest sindrom.

Pana de curand se considera ca acesti copii care pana la varsta de 2-3 ani pareau perfect normali, nu au sanse de recuperare, si astfel singurul lucru pe care il puteam face era sa ii toleram asa cum sunt. Acum lucrurile stau altfel, insa din pacate mai sunt multe persoane, chiar si de specialitate , care inca nu cred in posibilitatea recuperarii. Lucrul acesta este posibil inclusive in Romania, cu ajutorul persoanelor specializate in recuperarea acestor copii, fara a se ajunge nici macar aproape de costurile foarte mari din alte tari, dar totusi, cu implicatii economice mari pentru un roman din clasa de mijloc.

Ne lovim de mentalitatile invechite si de piedici inclusiv in momentul in care ajungem cu recuperarea copiilor cu autism la un nivel inalt, dupa multa interventie intensiva si costisitoare si ajungem la etapa in care copilul trebuie inclus intr-o forma de invatamant, sau alte grupuri cu scopul integrarii sociale.

Terapia are ca scop final aceasta integrare in societate, iar acest lucru nu se poate intampla decat daca cei de care depinde acest lucru au deschiderea necesara si accepta acesti copii si recomandarile celor care cunosc si au lucrat cu acestia.

Cu toate acestea ne-am intalnit, din fericire si cu persone deosebit de deschise la nou si dispuse sa coopereze intru totul pentru transformarea copiilor cu autism in membrii functionali si adaptati societatii, si le multumim cu draga inima pentru aceasta.

Credem ca lucrurile se vor schimba, asistand oricum la schimbari majore in ajutorarea copiilor cu autism in ultimii ani, insa conteaza si cat de repede se intampla acest lucru, recuperarea nefiind posibila in acelasi procent si la o varsta mai mare.

De aceea este deosebit de important sa militam pentru diagnosticare si interventie precoce.

Care este prevalenta autismului?

conform Centrului de Control si Preventie a Bolilor, in 2007 prevalenta TSA (tulburari din spectrul autist) este de 1 la 150de 10 ori mai mare in prezent decat acum 10 anide 4 ori mai mare la baieti decat la fete

IMPORTANTA INTERVENTIEI PRECOCE IN CAZUL COPIILOR CU DIFICULTATI DE INVATARE

Deficitele ce apar in comunicarea, capacitatea cognitiva, sociabilitatea persoanelor cu autism, retard mintal sau sindroame genetice (sindrom Down, sindrom Williams, sindromul X fragil, sindrom Rett, scleroza tuberoasa etc.) sunt severe.

De aceea, cu cat mai repede se intervine terapeutic, cu atat mai mari sunt sansele unei ameliorari semnificative.Interventia precoce in cazurile mentionate mai sus amelioreaza cu siguranta simptomele si dezvolta abilitatile copilului de a invata.

Prognosticul in autism

Este foarte greu a spune daca persoanele cu autism au sau nu sanse de a fi integrate in societate .

De obicei , prognosticul de a fi integrat 100% este sumbru.

O persoana cu autism va putea, in anumite contexte sa aplice scheme comportamentale invatate , dar nu va sti cum sa raspunda la complexitatea din mediu.

Orice persoana cu autism , fie ea copil sau adult , se poate ameliora. Durata terapiei variaza in functie de gradul de afectare a persoanei, de varsta la care aceasta a inceput terapia si de implicarea familiei in procesul terapeutic.

Sunt cazuri de copii cu autism care au putut fi integrati in gradinite si scoli normale , dar care au fost insotiti multa vreme (1-2 ani) de un terapeut, a carui sarcina era de a le usura tranzitia.

Este foarte important ca terapia sa fie inceputa cat mai devreme si sa se tina cont de ritmul maxim , stabilit in functie de fiecare caz in parte , pentru a da cel mai bun randament si de a obtine prognosticul cel mai bun cu putinta.