Un inel de nunta este pentru cuplu cel mai pretuit lucru. Acesta este singurul simbol al iubirii cuplului, al angajamentului şi juramantului facut unul fata de celalalt si purtat atat timp cat ei traiesc. Este singura substanta artificiala care detine unirea între toate cuplurile in viata lor civila. Se crede ca face o conectare intre cele doua inimi iar cine-l poarta nu are puterea sa renunte la verigheta. În timpul ritualului de nunta, mireasa şi mirele fac schimb de verighete. Este ca si cum si-ar darui o parte din inima lor fata de celalalt. Inel de nunta este purtat pe degetul inelar al mainii stangi. Degetul al patrulea, se crede, ca prin el trece o vena care ruleaza direct la inima. Schimbul de inele de nunta nu este un ritual foarte vechi. A fost introdus în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Înainte, barbatul oferea sotiei sale un inel, ca semn de acceptare a cererii in casatorie si astfel femeia devenea proprietatea lui. Acest ritual este o practica foarte vechi, fiind introdus de civilizatia egipteana cu mii de ani în urma. Odata cu trecerea timpului, inelul de nunta s-a schimbat; anterior, inele de nunta s-au facut din frunze sau din fan. Apoi a venit epoca metalelor. Oamenii au inceput sa le prelucreze si astfel sa faca inelele.
Din cauza lipsei de echipamente adecvate, nu s-a reuşit sa se dea o forma sau o dimensiune corecta. In prezent, doar doua metale sunt folosite pentru a face inele de nunta: de platina şi de aur. Cu toate ca ambele sunt foarte tari şi puternice metale, prin utilizarea de echipamentele potrivite se pot asfel taiasi prelucra, chiar se fac desene sau modele adecvate.