Ctitori Biserica Albă, impresionant monument arhitectonic în spaţiul istoric, bisericesc şi cultural al oraşului Bucureşti, a fost refăcută radical în anul 1827, de marele clucer Nicolae Trăznea, om de încredere al domnitorului Grigore Ghica şi cu funcţii administrative importante la Curtea Domnească a Ţării Româneşti, pe temelia unei biserici mai vechi (avariată de cutremure), ridicată la începutul sec. al XVIII-lea (probabil în jurul anului 1700), de către Vişa Jupâneasa din Băjeşti - împreună cu familia preotului Neagu Dârvaş. Numele de “Biserica Albă” s-a statornicit după 1800. La 1802 biserica mai avea chilii împrejur, care au fost dărâmate în 1866.
ArhitecturaPlanul bisericii este de tip uninavat (22,60 x 9,60 m) cu absida altarului semicirculară, cu turlă–Pantocrator şi turn-clopotniţă peste pronaos, cu portic deschis pe latura vestică Biserica este construită din zid de cărămidă. Altarul este semicircular cu boltă şi cu o fereastră pe axul est-vest, cu proscomidiar şi diaconicon. Naosul este dreptunghiular, cu două ferestre laterale şi turla pantocrator de plan poligonal. Pronaosul continuă, în acelaşi plan, naosul, având o boltă în plin centru. Pridvorul este deschis. La exterior, biserica este îmbrăcată în haină neoclasică, inspirată după ordinul doric: cu pilaştri, friză cu triglife şi discuri, cornişă cu denticuli. Acoperişul este în două ape, terminat pe faţada vestică cu fronton cu un occulus. De-a lungul timpului, au fost efectuate lucrări de consolidare a lăcaşului de cult, finalizate în anii 1873, 1960 şi 1978. Între 1868-1873 biserica este transformată în baza planurilor arh. Johann Sperl: sunt construite cele două turle din lemn şi tablă, este adăugat un pridvor cu o travee, sunt refăcute faţadele, ferestrele mărite şi interiorul pictat de Gh. Tattarescu. După 1910 porticul este extins lateral cu câte o travee . După cutremurul din 1977, lăcaşul a fost consolidat şi restaurat în timpul protoiereului preot Gh. Iliescu–Izvoarele. În perioada 1986-1998, au fost efectuate ample lucrări de restaurare şi împodobire a picturii, a catapetesmei, a mobilierului, a ferestrelor cu vitralii, a acoperişului şi a părţii exterioare a bisericii, sub îndrumarea preotului paroh Ioan Bănăţeanu şi a preotului Florian Paraschiv.
Pictura Pictura bisericii a fost realizată în tehnica ulei, în anul 1873, de renumitul pictor Gheorghe Tăttărăscu. De la construirea bisericii şi până la această dată, biserica nu a avut pictură, fiind zugrăvită în alb, de unde şi denumirea de Biserica Albă. Pictura a fost curăţată şi refăcută în 1925, 1927, 1949. În 1961 a fost restaurată de pictorii Avachian Arutino şi Valentin Höeflich, în 1978 de pictorii S. Angelescu, V. Grimalschi, M. Lăzărescu şi O. Boldura, apoi în 1988 din nou spălată de Paul Rădulescu.
Iconografia În biserică există cel puțin două icoane de valoare artistică certă (Mântuitorul și Maica Domnului) pictate de Gheorghe Tăttărescu, care se află în pronaos, la intrarea în biserică, în partea dreaptă și stângă a acesteia.
