În partea de jos a oraşului Bucureşti, pe malul drept al râului Dâmboviţa, începând de la Podul Vechi, astăzi ,,Podul Timpuri Noi”, şi până la ieşirea din oraş a acestui râu se întindea odinioară mahalaua ,,Cărămidarii de Jos”, astăzi cartierul ,,Tineretului”.
Dintre plopii înalţi care o străjuiesc, la capătul dinspre Văcăreşti al Căii Piscului, se înalţă, zveltă, biserica numită ,,Cărămidarii de Jos”.
Ctitorii, Carol al II-lea, Regina Elena, Principele Mihai, ca şi Generalul Eraclie Nicoleanu, Epitropul Vasile Marinescu şi preotul Gheorghe Păunescu aveau să fie pictaţi în pronaos.
In anii 1922-930, pornind de la zidurile vechi (1711 si 1856), după planurile arhitecţilor Ion D. Trajanescu, Duiliu Marcu şi ing. Aurel Beleş, se ridică mai trainic noua construcţie. Pe zidurile, acum aduse la grosimea iniţială în intregime, se pune acoperiş de ţiglă roşie şi se înalţă cele două turle din cărămidă şi beton. În interior, tâmpla şi stranele sunt meşteşugite de sculptorul Ion Babic, iar pictura în frescă a fost executată între anii 1929 – 1930, de pictorul Dimitrie Belizarie (autorul, printre altele, a picturii murale din Catedrala Patriarhală şi din nefericita Biserică Sf. Vineri Herasca, dărâmată samavolnic în 1987).