Biserica actuala este asezata in fosta mahala "Dobroteasa din Deal", denumita apoi "Dobroteasa", unul dintre cele mai vechi cartiere bucurestene, mentionat pentru prima data prin anul 1798. In anul 1781, elvetianul Franz Josef Sulzer intocmeste un plan al "orasului lui Bucur". Pe schita acestuia apare si Biserica Buna Vestire, numita "Dobroteasa".

Din punct de vedere administrativ-bisericesc, parohia facea parte din Protoieria Plasii de Jos. Pana la cel de-al doilea Razboi Mondial, parohia "Dobroteasa" era inregistrata ca avand in jur de 1000 de persoane, majoritatea cu situatie materiala modesta. Dupa razboi numarul acestora va scadea simtitor, urmand ca abia intre anii 1983-1990 in jurul acesteia sa se ridice blocuri si zona sa fie populata masiv.

Prima biserica de zid, numita "Dobroteasa", cu hramul "Buna Vestire", a fost ridicata pe locul uneia mai vechi, poate din lemn, care purta tot hramul "Buna-Vestire", ctitorita de boierul Dobrota si sotia sa Ancuta. In timp, ea se va deteriora, necesitand o reconstruire.

Biserica a fost sfintita la 10 octombrie 1893 de catre mitropolitul Ghenadie Petrescu, pastrandu-i-se hramurile Buna Vestire, Sfanta Cuvioasa Paraschiva si alaturandu-i-se cel al Sfintei Mucenite Filofteea, atribuit de mitropolitul Ghenadie. In anul 1983 biserica a fost inchisa cu intentia de a fi demolata.

Ctitorii noii biserici, Constantin Nasturel din Heresti, vel Paharnic si vel Vistier, impreuna cu sotia sa Ancuta, au ridicat biserica de zid intre anii 1730-1738. Pisania din pridvorul bisericii actuale arata ca biserica a fost zidita la 1730. Nu se cunoaste insa pisania originala a bisericii lui Constantin Nasturel scrisa, se pare, cu slove chirilice.In anul 1847, biserica a fost restaurata de treti logofat Iordache Ciupagea. Biserica a fost intarita pe temelie solida, fiind tarnosita la sfarsitul anului 1847, de catre mitropolitul Neofit, cand, pe langa hramul principal Buna-Vestire, ea primeste si un al doilea hram, al Sfintei Cuvioase Paraschiva.

Biserica este daramata in anul 1884, fiind rezidita sub preotul Pandele Spiridon, impreuna cu epitropii Stefan Gheorghiade si Alexandru Papadopol. Lucrarea a fost incheiata in anul 1892, iar cele doua inscriptii sapate in piatra, asezate in stanga si in dreapta usii de intrare in pronaos, amintesc aceste evenimente.