Numele zonei şi al bisericii provine de la Iancu căpitan de cazaci, menţionat în aceste părţi ale oraşului în anul 1752.
BISERICA VECHE a fost construită între anii 1774-1775 de Dumitru Gheorghe Măcelaru, soţia sa Ghiţa (Gherghina) şi preotul Ivan de la biserica Silvestru pe terenul dăruit de căpitanul Nicolae Petre şi moşul acestuia, Frangulea, în zilele domnitorului Alexandru Ipsilanti şi ale mitropolitului Grigore al II-lea. În anul 1836, biserica a fost reparată de Pascu Ulieru, iar în anul 1852 a fost învelită şi zugrăvită de Mişu Dragu. Cu acel prilej, a fost montată o catapeteasmă. În anul 1875, biserica a fost renovată, atunci când i-au fost construite două turle la stăruinţa diaconului Matei Protopopescu de la biserica Zlătari, devenit apoi preot paroh. Biserica a mai fost restaurată în anii 1895 şi 1926.În anul 1881 a fost pictată în stil renascentist de pictorul Gheorghe Ioanid, elev al lui Gh. Tătărăscu. Pictura a fost restaurată în anul 1895 de către autor, apoi în anul 1919 de pictorul I. Simionescu, iar între anii 1948-1951 de pictorul Gh. Teodorescu-Romanaţi. Biserica avea un plan triconc (treflat), având lungimea de 21 m, lăţimea de 6 m şi înălţimea de 7 m, cu abside poligonale la exterior şi semicirculare la interior, acoperite cu bolţi în sfert de sferă. Era zidită din cărămidă cu o grosime a zidurilor de 60 – 70 cm.
Două elemente arhitecturale de plan octogonal îmbrăcate cu tablă confereau verticalitate lăcaşului de cult: turla pe naos, mai amplă, ridicată pe arce şi pandantivi şi turnul clopotniţei deasupra zonei cafasului din pronaos. Acoperirea navei se făcea printr-o boltă semicilindrică, întărită de arce rezemate pe pilaştri interiori. O calotă semiferică pe pandantivi acoperea zona dintre cafas şi turla Pantocratorului. Faţadele erau simple, fără ornamente cu un antablament clasic şi pilaştri. Lumina pătrundea prin ferestre largi, terminate semicircular. Faţada vestică era marcată de un fronton triunghiular, care avea în ax un medalion circular, pictat.
La una din restaurările din secolul al XIX-lea, la această faţadă a fost adăugat un vestibul închis în stil baroc. Intrarea cu portalul înalt, terminat semicircular, era flancată de două panouri – icoane pictate înfăţişând pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Biserica, înconjurată de o grădină cuprinsă între patru străzi, se încadra bine în situl format din case specifice începutului de secol XX.
În ziua de 4 aprilie 2000, din cauza unei erori de execuţie a lucrărilor de consolidare a fundaţiei, biserica a fost deteriorată iremediabil.
Fundaţia din zidărie s-a deplasat spre exterior şi a distrus aproape în întregime peretele de sud, bolta de acoperiş a pronaosului s-a prăbuşit, turla de lemn de deasupra cafasului s-a rupt, iar balconul de lemn a fost smuls din pereţii în care era ancorat. În urma expertizei tehnice realizată de către reputatul specialist inginer Anatolie Cazacliu, s-a ajuns la concluzia că biserica nu mai poate fi salvată, ci trebuie demolată şi construită una nouă. Noul lăcaş de cult al parohiei Iancu Vechi-Mătăsari a fost construit între anii 2004-2008 prin strădania părintelui profesor universitar Constantin Corniţescu, cu sprijinul financiar al Primăriei Sectorului 2 şi a numeroşi credincioşi din parohie. În anul 2008, a fost dat în folosinţă subsolul bisericii. In 2009 s-a realizat instalatia de incalzit in pardoseala.
