Parohia „Sacré Coeur” (Biserica Franceză)

Biserica franceză „Sacré Coeur” a fost construită în anul 1930, lângă „Sanatoriul Saint Vincent de Paul”, unde, din 1906, activau surorile Congregatiei „Fiicele Caritătii Sfântului Vincenţiu de Paul”, aduse în tară de către Mons. Vladimir Ghika. În anul 1948, Surorile vincentine au fost obligate să-şi întrerupă activitatea şi să părăsească ţara asemenea celorlalte congregaţii religioase. La data de 1 octombrie 1948, Surorile au vândut întreaga proprietate Statului Francez, adică un teren de 13.960 mp, având construite pe acest teren: o capelă; un presbiteriu; un spital cu subsol, parter, 2 etaje şi mansarde; 3 corpuri de clădire alcătuind Sanatoriul, cu subsol, parter, 2 etaje şi clădirea unde locuiau Surorile.

Prin decretul de naţionalizare nr. 302, publicat în Monitorul Oficial nr. 256 din 3 noiembrie 1948, au fost trecute în proprietatea Statului Român toate clădirile împreună cu terenul aferent, în afară de biserică, cu o suprafaţă de 468 mp şi casa parohială, având 393 mp care au rămas proprietăţi franceze. În clădirile naţionalizate, astăzi funcţionează Spitalul Endocrinologic „C.I. Parhon”.

În biserică, preoţii au mai activat ocazional până la începutul anului 1957, când guvernul comunist a închis biserica, iar preoţii au fost arestaţi şi duşi la închisoare.

La cererea Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucureşti şi a credincioşilor din cartier, adresată Ambasadei Franceze, biserica a fost redeschisă în mai 1991 celebrându-se numai duminica, două Sf. Liturghii, în limba română şi în limba franceză. La 1 decembrie 1991, a fost reînfiinţată parohia Sacré Coeur, iar casa parohială a fost primită în vara anului 1992. La 9 iulie 1996, s-a încheiat o convenţie între Arhiepiscopie şi Ambasada Franţei, prin care s-au stabilit condiţiile de utilizare şi de întreţinere ale bisericii şi casei parohiale. Au fost efectuate lucrările necesare de reparaţii, modificări, consolidări şi dotări pentru buna desfăşurare a activităţilor pastorale la ambele clădiri.

În parohie activează Surorile Muncitoare ale lui Isus, există Caritas parohial, filială a Caritas-ului Diecezan şi Fundaţia „Sf. Vincenţiu de Paul”, Congregaţia „Sfântul Iosif Muncitorul”.

Hramul bisericii este „Solemnitatea Preasfintei Inimii a lui Isus”.

Comunitatea română are în evidenţă 660 de familii (circa 1500 de credincioşi).

Comunitatea francofonă este alcătuită din credincioşi de limbă franceză din diferite ţări (circa 150 credincioşi). Rector Ecclesiae, pr. iezuit Luc DUQUENNE, din Belgia (n. 28.X.1934), hirotonit preot la 6.VIII.1965.

Mai aparţin de parohie şi credincioşii străini de limbă engleză (circa 100 de credincioşi) şi de limbă arabă (circa 50 de credincioşi