Biserica „Izvorul Nou” este situata în partea de rasarit a Capitalei, pe soseaua Mihai Bravu nr. 311, în apropierea caii Dudestilor, strazile Dristorului, strazile Laboratorului si cartierul cel nou Baba Novac.

Cunoscuta multa vreme dupa numele sau vechi „IZVORUL NOU DINTRE VII”( spre a se deosebi de biserica „IZVORUL TAMADUIRII” din apropierea Podului Izvor si de biserica „IZVORUL TAMADUIRII- CISMEASUA MAVROGHENT”, de la sosea). Ea se numea astfel si pentru ca era asezata între multe vii. În adevar, pe la începutul secolului XIX, aceasta mosie este data cu „embatic” cetatenilor, care încep sa-si construiasca locuinte modeste printre vii. Un astfel de loc din parcelarea mosiei mânastirii Radu Voda primeste si protopopul Stefan. Cu timpul, casele se înmultesc, se creaza un mic cartier la marginea Bucurestiului, dar credinciosii nu aveau biserica.Vazând nevoia ce devenea din ce în ce mai mare, pe masura ce numarul caselor se înmultea, protopopul Stefan doneaza pamântul primit de  el, iar credinciosii noului cartier, ce se înfiripase aici, încep construirea unei biserici, cu hramul „IZVORUL TAMADUIRII” si „SCHIMBAREA LA FATA”, asa cum spune vechea pisanie, asezata deasupra usii de la intrarea în biserica: „În zilele Prea Înaltului Domn Grigorie Ghica Voievod, Mitropolit fiind Chiriu Chir Grigorie”.

Biserica nu este ctitorie voievodala, nici boiereasca, nici a vreunei bresle, ci ea este ctitorie a credincioslor localnici si a altor binevoitori donatori, dintre care pisania aminteste pe „Robul lui Dumnezeu. Petre Iorga, Iorgagi Basa, Protopop Toma, Protopop Stefan, Vornicul Vlad si cei ce au ajutat, Radu Închinatu, George Salvaragiu, Craciuna Închinata, Ionut Plapumaru, Ene Salvaragiu, Mihalache Postelnicu”.

La 18 mai 1823, biserica este terminata si data cultului.În jurul sau se creaza de la început un cimitir pentru nevoile credinciosilor de aici, cimitir care este în actele bisericii si în anul 1878, când se stipuleaza ca aici se vor îngropa numai enoriasii bisericii. Dupa 10 ani, în 1888, Primaria Orasului Bucuresti interzice definitiv înmormântarea credinciosilor în cimitirul din curtea bisericii „IZVORUL NOU DINTRE VII”. Biserica are câteva elemente vechi si interesante, dintre care amintim:- Catapeasma de zid, cu decoratie si stucatura;- Usile împaratesti, lucrare frumoasa, caracteristica pentru începuturile secolului XIX;- Un iconostan sculptat;- Usa de fier de la intrare;- Pisania cu cadrul usii de la intrare- Un policandru de alama, în naos, sub turla Pantocratorului, din anul 1846.Dupa datele din arhiva, biserica a fost radical restaurata în anul 1894, când probabil s-a executat si actuala pictura; în anul 1913 restaurarea amintita de a doua pisanie, deasupra usii de la intrarea în biserica, când socotim ca i s-a adagat si actualul pridvor; în anul 1946, când i s-a adaugat o vestmântarie legata de altar printr-o usa, spre miaza- zi si când întreaga tabla de pe acoperis a fost înlocuita cu tabla noua; în 1962 s-a restaurat pictura si, din nou, exteriorul. Între aceste restaurari mai mari, biserica a fost de mai multe ori reparata si înzestrata cu cele de trebuinta. În pronaos în dreapta, lânga perete si în stânga, tot lânga perete, se afla doua pietre funerare. Pe cea din dreapta, spre miazazi, se poate citi urmatoarea inscriptie: „Stefan preotul, Maria preoteasa; Constantin, Toela schimonahia închinata, Vasile, Constantin 1903”. Probabil ca, odata cu desfiintarea cimitirului din curtea bisericii, osemintele celor amintiti pe aceasta piatra funerara, ctitori de seama ai bisericii, au fost aduse în biserica, sub aceasta piatra funerara. Inscriptia de pe piatra din stânga, spre miazanoapte, este stearsa, pastrându-se doar pe margine unele sculturi florale.Mai târziu prin anul 1933, Primaria capitalei, care, pentru largimea soselei Mihai Bravu, expropiase o parte din terenul bisericii si demolase clopotnita si casele din curte – a construit pe cheltuiala proprie actuala clopotnita, în partea de nord a curtii si a contruit gardul din fata, spre Sos. Mihai Bravu, din caramida tencuita cu beton gros, având între stalpi grile de fier. Amintim ca, în anul 1929, parohia a construit, pe cheltuiala sa, o casa parohiala, acoperita cu olane, la limita dintre rasarit a propietatilor sale. Asa ca, în prezent, în curtea bisericii se afla clopotnita în partea de miazanoapte, o casa în partea de miazazi a bisericii, cu 6 mici încaperi, si o casa, cea construita în anul 1929, în partea de rasarit a curtii bisericii.

În 1984 s-au executat lucrari de revizuire a acoperisului si zugravire exterioara a bisericii. În 1989 s-au facut din nou reparatii exterioare si zugravirea bisericii anexe.

Între noiembrie 1993 si martie 1994 s-a restaurat din nou pictura.