Este o biserică situată în centrul Bucureştiului, reprezentativă pentru arhitectura brâncovenească şi pentru bunele proporţii ale volumelor.Iniţial, pe acest loc, a fost ridicată la începutul secolului al XVII-lea, o mică biserică din lemn, de către Neagu postelnic, fiul lui Mihaiu din Târgşor. Ea a fost târnosită în aceeaşi zi a anului următor începerii ei, primind numele "Dintr-o zi". Într-o altă versiune, bisericuţa a fost ridicată într-o singură zi, conform unui rămăşag pus de Neagu. Terenul şi bisericuţa din lemn au ajuns apoi zestrea Maricăi, descendentă a primului ctitor, ulterior Doamna Marica, devenită soţia lui Constantin Brâncoveanu şi Doamnă a Ţării Româneşti. În 1702, aceasta găsind bisericuţa prea veche şi prea mică, o reface din zid, ispravnic fiind Enache Văcărescu vel aga, aşa cum scrie în pisania din 1702.

În cursul veacului al XVIII-lea, biserica a fost a breslei barbierilor.

La începutul secolului al XIX-lea, a fost lăcaş de închinăciune domnesc până în anul 1830, fiind aşezată în spatele reşedinţei de pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), în care au locuit Caragea Vodă şi Grigore Ghica. Din casele domneşti se ajungea direct în biserică printr-un coridor suspendat peste actuala stradă Academiei, până în cafasul bisericii.

Între 1911-1947 a servit ca loc de închinăciune Comunităţii Ortodoxe Albaneze din Bucureşti.

În 1825 un incendiu distruge acoperişul bisericii, după care se reface partea superioară şi pridvorul şi se retuşază pictura degradată. Reparaţiile se fac cu ajutorul lui Grigore Ghica, prin marele stolnic Stanciu, punându-se actuala pisanie în piatră, la 1 septembrie 1827, aflată deasupra portalului sculptat de la intrare în pronaos.În 1909 biserica era din nou în ruină; a fost reparată în 1915 când s-a restaurat pictura, apoi în 1958. În 1997-1998 a fost văruită şi împrejmuită cu gard de fier.

Din anul 2005, în timpul preotului paroh Vasile Ioana, s-au efectuat ample lucrări de reparaţii şi consolidare după proiectul arh. Niels Auner. A fost refăcut turnul clopotniţă în stilul iniţial, brâncovenesc Este o biserică situată în centrul Bucureştiului, reprezentativă pentru arhitectura brâncovenească şi pentru bunele proporţii ale volumelor.Iniţial, pe acest loc, a fost ridicată la începutul secolului al XVII-lea, o mică biserică din lemn, de către Neagu postelnic, fiul lui Mihaiu din Târgşor. Ea a fost târnosită în aceeaşi zi a anului următor începerii ei, primind numele "Dintr-o zi". Într-o altă versiune, bisericuţa a fost ridicată într-o singură zi, conform unui rămăşag pus de Neagu. Terenul şi bisericuţa din lemn au ajuns apoi zestrea Maricăi, descendentă a primului ctitor, ulterior Doamna Marica, devenită soţia lui Constantin Brâncoveanu şi Doamnă a Ţării Româneşti. În 1702, aceasta găsind bisericuţa prea veche şi prea mică, o reface din zid, ispravnic fiind Enache Văcărescu vel aga, aşa cum scrie în pisania din 1702.

În cursul veacului al XVIII-lea, biserica a fost a breslei barbierilor.

La începutul secolului al XIX-lea, a fost lăcaş de închinăciune domnesc până în anul 1830, fiind aşezată în spatele reşedinţei de pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), în care au locuit Caragea Vodă şi Grigore Ghica. Din casele domneşti se ajungea direct în biserică printr-un coridor suspendat peste actuala stradă Academiei, până în cafasul bisericii.

Între 1911-1947 a servit ca loc de închinăciune Comunităţii Ortodoxe Albaneze din Bucureşti.

În 1825 un incendiu distruge acoperişul bisericii, după care se reface partea superioară şi pridvorul şi se retuşază pictura degradată. Reparaţiile se fac cu ajutorul lui Grigore Ghica, prin marele stolnic Stanciu, punându-se actuala pisanie în piatră, la 1 septembrie 1827, aflată deasupra portalului sculptat de la intrare în pronaos.În 1909 biserica era din nou în ruină; a fost reparată în 1915 când s-a restaurat pictura, apoi în 1958. În 1997-1998 a fost văruită şi împrejmuită cu gard de fier.

Din anul 2005, în timpul preotului paroh Vasile Ioana, s-au efectuat ample lucrări de reparaţii şi consolidare după proiectul arh. Niels Auner. A fost refăcut turnul clopotniţă în stilul iniţial, brâncovenesc