Biserica cu hramul „Sfinţii loachim şi Ana" este considerată monument de arhitectură datori­tă monumentalei cruci de piatră care se află în altar.

Sfântul locaş de închinăciune prezintă din punct de vedere arhitectonic un specific al său în sensul că ridicarea sa a fost efectuată în trei etape distincte: mai intâi a fost construit altarul (troiţa de odinioară) după aceea naosul şi în al treilea rând pronaosul în forma actuală.

Istoricul Ionescu Gion şi ceilalţi istorici vor­besc despre Biserica „Oborul Vechi" dar date­le acestora se bazează tot pe tradiţia orală con­form căreia Biserica a fost construită astfel: peste crucea monumentală, înalta de aproape 5 m şi adăpostită de o troiţă de zid, la îndem­nul Mitropolitului Grigore în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1760-1780) s-a zidit o Biserica fără abside care a devenit Biserica „Târgului de afară", numită aşa pentru că în zona în care a fost ridicat acest sfânt locaş de în­chinăciune era şi oborul de vite şi cereale.

La începutul secolului al XIX-lea Biserica va purta şi ea numele de „Oborul Vechi" deoarece spaţiul de schimburi comerciale al Bucureştiului s-a mărit şi s-a mutat la periferia oraşului -cam unde este astăzi Liceul „Iulia Haşdeu".

Prima formă a Bisericii era dreptunghiulara (nu avea abside) şi cu dimensiuni foarte mici. Spaţiul fiind prea mic enoriaşii l-au lungit cu 5 m astupând vechiul pridvor şi spărgând zidurile laterale lângă Sfântul Altar, tot acum fiind con­struite şi cele două abside actuale.

Monumentul de arhitectură de la Biserica „Oborul Vechi" este reprezentat de crucea din piatră a serdarului Matei Mogoş aflată în Sfântul Altar, un adevărat giuvaer prin sculptu­rile ei interesante şi prin inscripţia cu caractere chirilice. Inscripţia are următorul cuprins: „Crucii ‚Tale ne închinăm, Stăpâne, şi prea sfânta Invierea Ta o slăvim. Cruce păzitoare a toată lumea, cruce Bisericii podoabă, cruce a împăraţilor întărire, cruce a credincioşilor înte­meere, cruce a îngerilor slavă şi diavolilor rană. O, buni credincioşi călători, care pe aicea tre­ceţi şi pre cinstita cruce în slavă vedeţi, pe a credincioşilor podoabă şi a dracilor stricare, aş­ternit picioarelor lui lisus Christos, ei vă închi­naţi cu dragoste mare, că pre dânsa s-a înălţat Dătătorul de viaţă. Rugaţi-l pe ţară să o păzeas­că de rele primejdii să nu paţă, iar pe cel ce, cu a lui cheltuială crucea a înălţat, al ţarii marele serdar Matei Mogoş să ştiţi că s-a chemat, pazi­tă de cele rele (Dumnezeu să-l miluiască şi spre împărăţia cerească ajute-i să moştenească". Leat 7227 (1719).

La începutul anului 1719, drept mulțumire pentru că el și toți ai lui au scăpat de molima ciumei, serdarul Matei Mogoș plătește o impunătoare cruce sculptată în piatră de o frumusețe rar întâlnită. Multă vreme, și poate până azi, a rămas drept cea mai frumoasă și impunătoare cruce de piatră din țară, cu o înălțime de aproape 5 metri, o lățime de 60 cm și brațe de 40 cm.

Istoricul Nicolae Iorga consemna că după modul în care a fost realizată, aceasta cruce trebuie să fie opera unui meșter italian, dar acest lucru nu este consemnat nicăieri

Dintre icoanele care împodobesc sfântul lo­caş cea mai interesantă este aceea a patronilor Bisericii, Sfinţii (Părinţi Ioachim şi Ana, dona­tă de domnitorul Alexandru Ipsilante. Această sfântă icoană, aşa cum confirmă tradiţia, a fost adusă de la Constantinopol şi are următoarea inscripţie în limba greacă: „Rugaţi-vă către Domnul sfinţilor pentru robii lui Dumnezeu Alexandru Ipsilante şi Ecaterina Doamna, cu fiii lor", iar de la această icoană dăruită de dom­nitor, Biserica şi-a ales Hramul „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana".

Astăzi, biserica Sfinții Ioachim și Ana – Oborul Vechi, începe o lucrare de refacere completă, atât materială cât și spirituală. Suntem în plină activitate de restaurare  atât interioară cât și exterioară.

Avem în construcție un Așezământ social destinat persoanelor defavorizate din parohie, copii și vârstnici, cât și o cantină socială care va oferi hrană tuturor celor nevoiași. Am sporit și activitatea liturgică a bisericii prin săvârșirea cu regularitate a slujbelor de binecuvântare, de cerere și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate cele primite.

Pr. paroh Ciprian Georgian TUDOR