Biserica Podeanu, situată în cartierul Griviţa, este singura din Capitală care păstrează moaştele unui apostol al Mântuitorului Iisus Hristos, Simon Zelotul. Astăzi, când în calendar este pomenit Sfântul Simon, credincioşii sunt aşteptaţi în număr şi mai mare la hram. Odoarele sfinte de la Biserica Podeanu, moaştele Sfântului Apostol Simon, au fost aduse de către episcopul Valerian Zaharia, care, iniţial, a dorit să le ducă la Biserica cu Lună din Oradea, dar au rămas aici, în Bucureşti.

La Biserica Podeanu, care mai are şi hramurile „Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, cele mai multe persoane vin să să ceară ajutorul în căsătorie. Aceasta deoarece tradiţia spune că Sfântul Simon Zelotul este mirele la care se face referire în episodul biblic al nunţii din Cana Galileii, la care Domnul a participat împreună cu Maica Sa, şi se crede, pe bună dreptate, că sfântul este grabnic ajutător celor care vin cu această rugăminte.

Biserica Podeanu a fost ridicată în anul 1930 de preotul Mihail Şerpoianu pe un maidan, la margine de Bucureşti. O menţiune despre slujitorul altarului făcea scriitorul Eugen Barbu în romanul său, „Groapa“, în care se aminteşte atât despre Groapa lui Ouatu, unde era biserica, dar şi despre preot. „Majoritatea celor de aici erau săraci lipiţi şi aflaţi în bezna necredinţei“, era o ştire în revista „Păstorul Ortodox“, la 1 ianuarie 1933. Părintele Şerpoianu era un om mic la stat, dar foarte inimos, fiind trimis aici de patriarhul Miron Cristea mai mult ca să i se satisfacă cererea îndrăzneaţă, de a face o biserică pe maidanul rău famat. A fost primit de mahala cu o batjocură zdrobitoare. Totuşi, părintele nu s-a descurajat. A pornit o muncă stăruitoare, începând să câştige pentru împărăţia lui Dumnezeu, unul câte unul, sărmanii mahalalei sale. După nouă ani, acest loc a devenit o vatră de lumină, numindu-se parohia Podeanu, după numele celui ce a donat terenul pe care a fost ridicată biserica. Pictura bisericii a fost realizată de renumitul zugrav Dimitrie Belizarie, cel ce a pictat şi Catedrala patriarhală din Bucureşti. În jurul bisericii, s-au construit casa parohială, dispensarul pentru bolnavi şi cantina pentru familiile sărace, toate făcute din contribuţia benevolă a enoriaşilor trecuţi „din moarte la viaţă“.