Este situată în centrul Capitalei, în spatele Spitalului Colţea, în fosta mahala Scaune (butuci din lemn pe care măcelarii taie carnea). Se remarcă prin faptul că este „îngropată” faţă de nivelul actual al terenului.

Actuala biserică a fost zidită la 1705, pe locul uneia mai vechi din lemn de la 1611, cu banii lăsaţi de neguţătorul Tănasie de la Târnova, de către nepotul său Stavro. În anul 1843 a fost reparată de paharnicul Ioan Costacopul, când au fost închise cu zidărie arcadele pridvorului, a fost tencuită la exterior şi zugrăvită. Reparaţii s-au efectuat în 1878 apoi în 1915. Între 1908-1939 a fost lăsată în părăsire şi închisă.

După 1939, cu străduinţa preotului Gh. Prejneanu şi sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, prin arhitectul Ştefan Balş, au fost făcute importante reparaţii: s-au deschis arcadele pridvorului, s-a refăcut acoperişul din olane, apoi în 1944 s-a degajat biserica împrejur, nivelul terenului fiind mai ridicat cu cca 1 m. Vechea tâmplă a bisericii este de la începutul sec. XVIII. Pictura interioară este originală, în frescă, fiind de o valoare deosebită, autorul nefiind cunoscut; a fost spălată şi restaurată în 1944 de pictorul Gh. Popescu.  Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, se află acum în Sf.Altar.

Casa parohială aşezată la nord-est de biserică, a fost construită în anul 1947.