Schitul Maicilor este un ansamblu manastiresc construit in secolul al XVIII-lea, la poalele Dealului Spirii. Data exacta nu este cunoscuta, dar se poate afirma ca este inainte de 1 octombrie 1726 - data mentionata in Pisaniei. 

Bisericuta de la Schitul Maicilor, mica bijuterie apartinatoare a secolului al XVIII-lea, este ca o taina bine ascunsa a Bucurestilor de astazi. Lacasul mai pastreaza inca pictura veche, icoanele si catapeteasma care amintesc de frumusetile de alta data, incercand parca sa ne transpuna in vechiul targ al Bucurestilor, sau macar sa ni-l reaminteasca.

Astazi, din ansamblul monahal nu a mai ramas decat o bisericuta, ascunsa in spatele constructiilor colosale ale Ministerelor - Sediul SRI - din bulevardul Libertatii. Aceasta a fost adusa aici, in luna iunie a anului 1982, fiind primul monument supus operatiilor de translare, pentru a fi salvat de la distrugere. Schitul Maicilor s-a aflat timp de 265 de ani, in locul ramas astazi pe coltul de S-E al incintei, actualului Palat al Parlamentului.

Schitul Maicilor, un ansamblu minunat proportionat si admirabil amplasat in sit, a fost cladit intre 27 iulie si 1 octombrie 1726, in vremea Voievodului Nicolae Mavrocordat, avand drept ctitora pe Tatiana Hagi Dina - nume purtat si de schit - calugarita sub numele de Timotheia Monahia, sau Kiriaki Schimonahia.

Doamna Tatiana Hagi Dina, care fusese in robie la otomani, eliberandu-se, a vrut sa-i multumeasca lui Dumnezeu, construind acest schit. Ca arhitectura apartine stilului brancovenesc, iar ca hram a fost aleasa sarbatoarea Buna Vestire. La intemeierea Schitului Maicilor, Smaranda Doamna, sotia Domnitorului Constantin Mavrocordat, ii daruie 300 de stanjeni din mosia domneasca. Pentru zidirea bisericii, ispravnic a fost Pashali, mare capitan de seimeni. Schitul Maicilor a devenit metoh al schitului de maici de la Tiganesti, iar la data de 1 noiembrie 1730, este inchinat Mitropoliei, de insasi ctitoraDe-a lungul acelor ani, ctitorii acestei frumoase manastiri au inzestrat-o cu mai multe proprietati, iar in biserica au fost aduse fragmente din moastele Sfintilor Nicolae si Haralambie, ce se pastreaza pana astazi in piciorul Mesei de Jertfa din Sfantul Altar.

Dupa secularizare, Schitul Maicilor este trecut - din anul 1865 - sub epitropia bisericii Sfantul Nicolae - Alba Postavari, pana in anul 1926 cand trece din nou la Manastirea Tiganesti.

Din anul 1951, Schitul Maicilor a devenit paraclis patriarhal.

In anul 1896, biserica este reparata de Vasile Ion si sotia sa Elena, in zilele Regelui Carol I si ale Mitropolitului Primat Ghenadie Petrescu. Atunci s-au desfiintat coloanele si arcada ce despartea pronaosul de naos, fiind repictata, peste fresca originala, de catre Ghita Ionescu din Pitesti si de G. Stoenescu.

 Dupa cutremurul din anul 1940, Schitul Maicilor s-a consolidat. Ansamblul a fost restaurat intre anii 1955-1958, de catre Serviciul Tehnic al Patriarhiei, prin grija personala a Patriarhului Iustinian, intr-o forma armonioasa si unitara. Arhitectii Dumitru Ionescu-Berechet (1896-1969), Richard Lieblich si inginerul Dumitru Ionescu au condus lucrarile.

Cladirile din jurul bisericii, destinate atunci partial Institutului Biblic, s-au refacut intr-o arhitectura de inspiratie brancoveneasca, avand etaj cu foisor si parter cu logii - cate trei arcade sprijinite pe coloane in torsada - ce reluau elemente folosite la Manastirile Comana, Hurez si la pridvorul bisericutei.

Biserica si cuhnia din anul 1726 impreuna cu ansamblul de cladiri ale schitului erau de dimensiuni modeste, dar aveau o deosebit de izbutita proportie a spatiilor si decoratiilor, realizate intr-o arhitectura romaneasca, specifica stilului muntenesc din secolul al XVIII-lea.

Schitul Maicilor - salvarea bisericutei prin translatere

Trista epoca totalitara a pus capat existentei acestui cadru pro-portionat, ce dadea intimitate spatiului. Trebuia eliberat terenul pentru ridicarea „Casei Republicii”. In anul 1980, preotul paroh de atunci, Mihai Ionescu s-a opus cu vehementa impotriva directivelor de demolare.

Cladirile inconjuratoare au fost insa demolate in anul 1982, iar bisericuta mutata - translatata - cu 245 de metri spre rasarit, pe strada Mitropolit Antim Ivireanu, izolata si inghesuita in spatele cladirilor masive ale unor ministere, realizate ulterior.

In urma proiectului ceausist Casa Poporului, schitul a fost inghesuit in spatele blocurilor de pe bulevardul Unirii, pentru a fi scapat de la demolare. A fost insa mutata doar biserica, fara chilii, care au fost distruse. Se poate gasi si astazi in spatele sediului SRI, langa Manastirea Antim.

Dupa demolarea corpului de cladiri din jurul Bisericii Schitul Maicilor, Atelierele Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane au fost mutate intr-un nou ansamblu din Bucuresti - Soseaua Oltenitei, nr. 255, Bucuresti, sector 4 - construit intre anii 1987-1989. Acestea se afla aproape de intrarea in comuna Popesti-Leordeni.

Dupa translare si reasezare, biserica a functionat timp de o luna, dupa care a fost oprita oficierea slujbelor de catre regimul comunist, monumentul fiind inchis. Unele lucrari de reparatii s-au mai efectuat in interior, pe ascuns. Abia in anul 1995, prin grija parintelui Adrian Isac, au fost gasite fonduri pentru restaurarea picturii de catre pictorul Claudiu Moldoveanu.